MARIUS ALEXANDRU DAN șI ALEXANDRU ȚÎRDEA

TRANZIT.RO/ IAŞI
STRADA AL. LĂPUŞNEANU, NR. 7-9, IAȘI

Evenimentele ultimilor ani, marcate de transpunerea nemulțumirilor populare generate de efectele economice ale neoliberalismului și globalizării în proiecte politice care amenință să pună capăt cursului istoric întemeiat pe valorile iluminismului, au adus în conștiința publică noțiuni precum „fake news”, „post-adevăr” și „iliberalism”, răspândite rapid în discursul public și transformate în adevărate „points de capiton” pentru unii analiști care caută să furnizeze explicații pentru direcția nefastă a istoriei ultimelor decenii, inclusiv în România.
Însă proliferarea unor astfel de explicații de suprafață trece sub tăcere dimensiunea profundă a schimbărilor care au generat astfel de mutații în scena politică, și anume prăbușirea sferei publice burgheze și asaltul asupra mecanismelor de solidaritate socială produse de industrialismul de stat de al secolului XX (atât în Europa de Vest, cât și în Europa de Est, unde keynesianismul, respectiv socialismul real au fost înlocuite de diverse variante de neoliberalism, cu grade diferite de duritate, de la thatcherism la „terapiile de șoc” testate în fostul bloc sovietic). Deloc surprinzător, aceste transformări au produs clivaje insurmontabile în societățile europene, mai cu seamă în fostele țări comuniste, unde tranziția a fost echivalentă cu o adevărată cădere în abis pentru o populație rămasă fără orizonturi de orientare și cu așteptări rămase fără răspuns.
Demersul nostru pornește de la premisa conform căreia clivajele socio-politice actuale din societatea românească își au originile în evenimentele petrecute în perioada anilor 1990. Spre deosebire de Ungaria, Polonia și Cehoslovacia, care dezvoltaseră premisele unor societăți civile în ultima parte a regimului comunist, inclusiv cu participarea unor membri ai partidelor comuniste locale, fapt care a permis un transfer de putere pașnic și o organizare a noii vieți politice în termenii acceptați de această societate civilă, în cazul României acești pași spre coagularea unei societăți civile au fost posibili doar după Revoluția din 1989, fapt care a imprimat discursului public local o serie de caracteristici aparte: partizanat, violență verbală, violență simbolică, transformarea sferei publice în câmp de luptă. Aceste caracteristici au supraviețuit până astăzi, iar scindarea societății continuă să fie determinată de aceiași parametri stabiliți odată cu „fenomenul Piața Universității”.
Din acest motiv, considerăm că cercetarea anilor ʼ90 este esențială pentru înțelegerea prezentului. Punctul de plecare al acestei cercetări îl reprezintă evenimentele petrecute în cadrul așa-numitului „fenomen al Pieței Universității”, momentul fondator a celor două mari narațiuni politice ale tranziției românești: prima caracterizată de anticomunism (politic, social, economic, care a erodat puternic pretențiile de legitimitate ale ideologiilor de stânga, partinice și nepartinice) și de susținerea unui „model occidental” de democrație (care a generat cuvinte-cheie ca „normalitate” și „civilizație”), a doua caracterizată prin sprijinul acordat unor forțe politice considerate „neo-comuniste” și unui model de „democrație originală”, în general motivat de dorința de limitare a efectelor distructive ale eliberării abrupte a forțelor pieței libere.
Analizând presa vremii vom observa evoluția acestor narațiuni concurente în momente-cheie ale perioadei 1990-1999, fie ele scrutine electorale, mari manifestații de stradă (greve, mineriade) sau alte evenimente care aparent nu au o legătură directă cu politica, dar au ajuns, sub auspiciile radicalizării discursului public, să fie instrumentalizate politic (de pildă, evoluția României la Campionatul Mondial de Fotbal din 1994).
Marius Alexandru Dan și Alexandru Țîrdea

MARIUS ALEXANDRU DAN AND ALEXANDRU ȚÎRDEA

TRANZIT.RO/ IAŞI
AL. LĂPUŞNEANU STREET, NO. 7-9, IAȘI

The events of recent years, marked by the translation of the population’s discontent generated by the economic effects of neoliberalism and globalisation into political projects that threaten ending a course of history so far based on the values of Enlightenment, have brought to light notions such as “fake news”, “post-truth” and “illiberalism”, spreading rapidly through the public discourse and turned into strong “points de capiton” for certain analysts who seek to provide explanations for the unfavourable direction taken by history in recent decades, including in Romania.
However, the plethora of such outward explanations remains quiet on one profound dimension of the changes that have generated such mutations on the political scene, that is the collapse of the bourgeois political sphere and the offensive on the social solidarity mechanisms produced by the state industrialism of the 20th century (both in Western and in Eastern Europe, where Keynesianism and, respectively, real socialism were replaced by various versions of neoliberalism, with various degrees of toughness, from Thatcherism to the “shock therapies” tested in the former Soviet bloc). Very unsurprisingly, these transformations have caused insurmountable divides in European societies, particularly in the former communist countries, where the transition amounted to a fall into the abyss for a population left without orientation horizons and with unmet expectations.
We start here from the assumption that the current socio-political divides in Romanian society have their roots in the events taking place in the 1990s. Unlike in the case of Hungary, Poland and Czechoslovakia, which had developed the rudiments of a civil society in the end period of their respective communist regimes’ rule, including with the participation of local communist party members, fact that allowed a peaceful transfer of power and an organisation of the new political scene in the terms agreed by said civil society, in Romania’s case these steps towards the coagulation of a civil society were only possible after the 1989 Revolution, and this lent the local political discourse a number of specific features: partisanship, verbal violence, symbolic violence, turning the public sphere into a battlefield. These characteristics have survived until today, and the division of society continues to be determined by the same parameters established at the time of the “Piața Universității phenomenon”.
For this reason, we believe that researching the ’90s is essential for understanding the present. The starting point of this research are the events taking place within the so-called “Piața Universității phenomenon”, the foundation moment for the two great political narratives of the Romanian transition period: one featuring anticommunism (political, social, economic, intensely eroding the claims to legitimacy of left-wing ideologies, both party-led and non-party-led) and supporting a “western model” of democracy (generating words such as “normality” and “civilisation”), and one supporting political forces that are considered “neo-communist” and a model of “original democracy”, generally motivated by the desire to limit the destructive effects of abruptly unleashing the free market forces.
By analysing the media of the period we shall observe the evolution of these competing narratives at key moments of the interval 1990-1999, be they elections, great street movements (strikes, “mineriads”) or other events that have no apparent connection to politics but which have become, due to the radicalisation of the public discourse, made into political instruments (for instance, Romania’s performance in the World Cup in 1994).
Marius Alexandru Dan și Alexandru Țîrdea, Septembrie 2018
Translation: Sorana Lupu

Marius-Alexandru Dan (n. 1990) este istoric. Domeniile sale de interes sunt istoria modernă și contemporană, teoriile naționalismului, perspective interdisciplinare vizând problematica conceptului de putere cât și abordări privitoare la evoluția conceptelor, ideilor și a curentelor politice.

Alexandru ȚÎRDEA (n. 1991) este doctorand la Facultatea de Istorie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, realizând o teză despre formarea clasei muncitoare în România comunistă. Domeniile sale de interes sunt istoria contemporană și recentă a României, teoriile naționalismului și sociologia istorică.

Expoziția NARAŢIUNI CONCURENTE este parte a proiectului omonim organizat de 1+1 în colaborare cu tranzit.ro/ Iași și cofinanțat de Administrația Fondului Cultural Național. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.

Curatoriat de Livia Pancu și Florin Bobu