Andreas Fogarasi – Vasarely go home (2011)

Proiectul investighează un eveniment dublu ce a avut loc sâmbătă, 18 octombrie 1969 la Budapesta. Cu vernisajul la acea dată, renumitul artist internațional Victor Vasarely a avut o retrospectivă extinsă la Műcsarnok / Kunsthalle Budapesta. Aceasta era cea mai mare expoziția a sa până în acel moment și prima expoziție de artă abstractă de asemenea amploare din Ungaria. Intr-o perioaă de lentă “normalizare” politică, politica culturală restabilea în mod activ contactele cu artiștii ce trăiau în străinătate. Reprezentînd un “import” de artă internațională, expoziția îl și revendica pe Vasarely ca maghiar astfel încât ar fi putut fi considerată și un “export” cultural. În timp ce avandarda maghiară a timpului (ce consta în artă abstractă) era cel mult tolerată, expoziția lui Vasarely a reprezentat un eveniment public imens atrăgând aproape 90.000 de vizitatori. Expoziția a fost întâmpinată cu așteptări mari dar și cu critică din partea scenei de artă locale.

Al doilea eveniment ce a avut loc în acea seară în timpul vernisajului expoziției la Mücsarnok a fost protestul de o persoană a artistului  János Major, care avea un mic semn în buzunar pe care scria “vasarely go home” (Vasarely du-te acasă) pe care-l arăta doar la prieteni și la cunoscuți când nimeni altcineva nu se uita.

Video-ul “Vasarely Go Home” este alcătuit din interviuri cu artiști și alți participanți pe scena culturală activi la acea vreme în Budapesta. Ei vorbesc despe importanța expoziției și lucrărilor lui Victor Vasarely pentru practicile lor artistice și pentru scena de art maghiară precum și despre János Major și acțiunea sa. O parte dintre ei au fost martorii acelei seri și vorbesc și în termeni mai generali despre acest import/export a unei foste practici de avandgardă si despre relevanța și fundalul politic din 1969.

Andreas Fogarasi (născut 1977 la Viena) folosește metode de expunere ce amintesc de minimalism și de arta conceptuală pentru a explora chestiuni legate de spațiu și reprezentare. Având o practică între documentar și sculptural el analizează critic esteticizarea și economizarea spațiului urban precum și rolul arhitecturii și a cîmpului cultural în societatea contemporană. Încorporând video, sculptură și instalație în panouri discursive cu un conținut larg, Fogarasi confruntă privitorul cu linii de avarie în istoriografie, imagistică și identități culturale.

Între altele, a avut expoziții personale la Georg Kargl Fine Arts, Vienna; Galéria Mesta Bratislava (2017); Proyectos Monclova, Mexico City; LAMOA, Los Angeles (2016); Tranzit.ro, Iași (2015); Galeria Vermelho, Sao Paulo; GfZK – Museum of Contemporary Art, Leipzig; Museum Haus Konstruktiv, Zürich (2014); Trafó Gallery, Budapest; Prefix Institute of Contemporary Art, Toronto (2012); Museo Reina Sofia, Madrid; CAAC – Centro Andaluz de Arte Contemporaneo, Sevilla (2011); Ludwig Forum, Aachen (2010); MAK, Vienna; Ernst Museum, Budapest; Lombard Freid-Projects, New York; Grazer Kunstverein, Graz (2008) și la Pavilionul Ungariei la a 52-a ediție a Bienalei de la Venezia (2007), unde i-a fost acordat Leul de Aur pentru cea mai buna participare națională.

Lucrările sale sunt incluse în numeroase expoziții de grup în instituții precum Museo Tamaya, Mexico City; Mücsarnok, Budapest; New Museum, New York; Kunstverein Düsseldorf; MAK Center, Los Angeles; European Kunsthalle, Cologne; Museum of Contemporary Art, Zagreb; CAC, Vilnius; Frankfurter Kunstverein, Frankfurt; Palais de Toyko, Paris;