Andreea CIOARĂ, Andrei NACU, Maria Thereza Alves, Alexandru PAUL, Andrei TIMOFTE, Colecţia de Cactuşi - Geza VIDA

Expoziție

11 iulie - 1 Septembrie 2020
Vernisaj 11 iulie 2020, ora 18:00
Str. Elena Doamna, nr. 37, Iași

Expoziția PLANTE EXOTICE va prezenta în premieră la Iași Colecția de cactuși a sculptorului Vida Géza (1913-1980) din Baia Mare. Istoria orală care a fost transmisă ne spune că această colecție a fost pornită de la câteva semințe pe care artistul le-a adus din Spania, în parcursul său revoluționar de luptător antifascist în Brigăzile Internaționale din Războiul Civil Spaniol (1936-1938). Artist militant, interesat de rolul social al artei, Géza Vida este considerat unul dintre cei mai importanți sculptori din perioada postbelică. În anii 1960 colecția sa a devenit cea mai importantă colecție particulară de cactuși și plante suculente din România. După moartea artistului, plantele au ajuns în administrarea publică a serelor orașului Baia Mare. Alături de aceste plante, expoziția include lucrări noi de artă de Andreea Cioara, Andrei Nacu, Alexandru Paul si Andrei Timofte realizate special cu ocazia acesteia precum și un video al artistei Maria Thereza Alves, aflat în colecția Video-Forum a n.b.k.

Colecţia de Cactuşi Géza VIDA (Baia Mare). O selecție cactuși și plante suculente realizată de ing. István LŐRINCZ
Agave americana variegata (1), Aloe vera (2), Aloe saponaria (3), Aloe variegata (4), Aloe squarossa (5), Astrophytum myriostigma (6), Astrophytum myriostigma quadricostatum (7), Astrophytum ornatum (8) Astrophytum senile (9), Astrophytum capricorne (10), Austrocylindropuntia cylindrica (11), Austrocylindropuntia cylindrica cristata (12), Cereus peruvianus monstruosa (13), Cereus jamacaru (14), Crassula falcata (15) , Echeveria perle von nurnberg (16), Echinocactus grusonii (17), Echinocactus grusonii albispina (18), Eriocactus magnificus (19), Echinocereus pectinatus (20), Echinofossulocactus multicostatus (21), Espostoa lanianuligera (22), Espostoa lanata (23), Ferocactus glaucescens (24), Ferocactus hystrix (25), Ferocactus herrerae (26), Ferocactus herrerae brevispina (27), Gasteria acynacifolia (28), Graptoveria paraguayense (29), Gymnocalycium mihanovichii rubra (30), Haworthia reinwardtii (31), Haworthia fasciata (32), Leuchtenbergia principis (33), Lobivia aurea schaferii (34), Matucana yanganucensis (35), Mammillaria prolifera (36), Mammillaria elongata (37), Mammillaria elongata (38), Mammillaria polythele (39), Mammillaria spinosissima Uno Pico (40), Mammillaria bombycina (41), Mammillaria karwinskiana var. (42), Neobuxbaumia polylopha (43), Notocactus roseoluteus (44), Oreocereus celsianus (45), Opuntia sp. (46), Opuntia robusta (47), Opuntia microdasys rubra (48), Trichocereus candicans (49), Trichocereus grandiflorus hybrid (50), Tephrocactus articulatus papyracanthus (51), Winterocereus aureispinus cristata (52).


Andreea Cioară, Vida Géza, Spania, 1939, (17 x) 21 x 29,7 cm, marker pe hârtie și laviuri,  2020

“Când lucrurile coincid se crează o nouă lucrare. Din dorința de a rămâne cu ceva din teritoriul Spaniei am luat acum patru ani o mână de pământ si niste semințe de flori. O parte au fost plantate in grădina din fața casei in 2016, iar restul le-am lăsat să germineze in 2020. Amintirile din 2016 cu florile din grădină corespund cu cele din ghiveci plantate anul acesta?!”

 

Andrei NACU, Lămâiul meu, lămâiul nostru, mixed media, 2020

“În urmă cu vreo 30 de ani, bunicul mi-a dat, într-un ghiveci, un copăcel ieșit dintr-o sămânță de lămâie. Îl am și acum, îi spun Lămâiul meu. Încerc să am grijă de el dar de câteva ori era să moară din cauza păduchilor țestoși și a puricilor. De fiecare dată am reușit să-l fac bine. În ultimii ani, când i-am curățat crenguțele uscate am ales să le păstrez, creând astfel un fel de arhivă ce devine tot mai mare pe măsură ce copacul crește și alte ramuri se usucă. Aceste bucățele de copac, deși pot fi privite ca niște deșeuri, ce ar putea fi aruncate, sunt într-o relație directă cu temporalitatea, percepută ca durată, prin urmele sale materiale. Fiecare crenguță poate fi privită ca un container pentru timp, devenind astfel o urmă, un indiciu al trecerii timpului. La fel cum ne folosim amintirile pentru a crea istorii subiective, eu folosesc aceste elemente constitutive și reconstruiesc un copac imaginar din crenguțe uscate, alăturându-le printr-un proces subiectiv, dând astfel formă unuia din scenariile posibile. În acest proces noțiunea de contingență și materializarea trecerii timpului joacă un rol esențial.

Ca artist în societatea de astăzi, creând artă eu creez proprietate. Această lucrare, formată din lămâiul viu și cel alcătuit din crenguțe uscate este o construcție efemeră. În final ea va fi dezasamblată și, renunțând la forma de proprietate privată, aleg să o transform într-o formă de proprietate colectivă. Fiecare crenguță reprezentând un anume procent din lucrare (proprietatea completă) va fi cedată gratuit, odată cu cesiunea exclusivă a drepturilor de autor aferente acelui procent, unor persoane și instituții din lumea artei și nu numai. În acest moment, lungimea crengilor lămâiului viu este egală (aprox. 7 metri) cu lungimea crengilor uscate adunate. Astfel, consider crenguțele uscate ce există deja ca reprezentând 50% din întreaga proprietate, iar copacul viu cealaltă jumătate. Anul acesta voi împărți crenguțele existente, pentru ca apoi, în anii următori, să distribui următoarele procente, pe măsură ce noi crengi din lămâi se vor usca. Cu cât copacul trăiește și crește mai mult va produce mai multe crenguțe, și cu atât valoarea lui și crenguțelor noi formate va însemna mai puțin ca procent din întreaga proprietate. Odată ce lămâiul va fi complet uscat, toată proprietatea va fi împărțită. Singura obligație a celor care vor intra în posesia acestor fracțiuni de lucrare va fi să accepte că în viitor, aceasta va putea fi expusă doar dacă se reunește cel puțin 70% din totalitatea ei. Lămâiul meu devine astfel Lămâiul nostru  – un lămâi imaginar, care se poate materializa în diverse forme ce depind de acest proprietar colectiv.”

Andrei Timofte, Donații, documentație a 17 lucrări donate anterior de Andreea Cioară, Beatrice Anghelache, Delia Bulgaru, Mitruț Peiu, Andrei Timofte, Ionuț-Gabriel Toma, Maria Morteci & Andrei Morteci, George Cernat, Mihai Verestiuc, Dan Acostioaei, Adrian Crîșmaru, (17 x) 21 x 29,7 cm, 2020
“Prin intermediul acestei cercetări artistice urmăresc să identific o serie de lucrări de artă care au fost donate în urma unor evenimente, expoziții, rezidențe, tabere de creație ș.a.m.d, în schimbul unor servicii – cazări, mese, transport, petrecerea timpului liber într-un cadru recreațional etc..
Multe dintre lucrările menționate de către artiști/e au fost realizate într-un singur exemplar. Sunt interesat să favorizez reexpunea sub alt format a acestor lucrări și să aduc în discuție importanța socială a practicii de a dona și de a face schimburi. Aceasta din urmă are o istorie lungă în spațiul național ce se intersectează cu trecutul sculptorului Géza Vida. Lucrările selectate aparțin autorilor/leor deși ele fie sunt parte din colecții private, fie au ajuns în casele oamenilor care le-au preluat. Imposibilitatea fizică de a le observa, transmite curiozitatea de a afla despre statusul lor actual și viitor. Prin intermediul gestului de a prezenta către publicul larg această selecție umăresc să amintesc despre contextul lor de producție și să pun în valoare relația strânsă dintre autori/e și lucrările realizate. Deseori, opera de artă rămâne în memoria acestora sub forma unei descrieri vizuale precise prin care reprezentarea poate fi reactivată.
În abordarea conceptuală a proiectului mă interesează să aflu care este valoarea unei lucrări de artă în circuitul local și prin ce mijloace poate aceasta echivala într-o manieră echitabilă alte bunuri, servicii și schimburi între oameni.”

Alexandru Paul, 60/90/20, video HDV, 3’20”, 2020

“Colecția de cactuși a sculptorului Vida Géza are caracter material și imaterial în același timp. Plantele din colecția actuală sunt vii și prezente acum, dar in același timp, nu sunt plantele care au aparținut sculptorului. Cu câteva excepții, colecția e formată din descendenți ai unor exemplare care între timp au murit, sau din rude mult mai îndepărtate (specii similare celor care au fost in colecție).

Dar care e diferența între plantele care au aparținut sculptorului și cele care pot fi văzute acum, e greu de spus. Și nici nu cred că are rost să căutăm un răspuns la această întrebare.

Dacă aceste plante ar fi fost fotografiate în anii 60-70 când Vida Géza se ocupa personal de ele, probabil am vedea niște fotografii alb/negru de calitatea celor făcute la vremea respectivă pe aparate pe film, de fabricație sovietică, printate pe hârtie AZO în laboratorul din baia unui apartament de bloc din Baia Mare.

Dacă ar fi fost fotografiate în anii 1990-2000, când colecția, neglijată și în mare parte distrusă era mutată din sera sculptorului (dispărut între timp), în serele orașului, probabil am vedea niște fotografii făcute cu pocket camera pe film color Kodak, printate intr-unul din laboratoarele întâlnite la orice colț de stradă în acea perioadă.

Dacă ar fi fotografiate acum, după 2015, când colecția este expusă public în pavilionul din Parcul Central al Orașului, probabil că am vedea fotografii digitale cu un look dat Instagram, Snapseed, VSCO etc.

Filmul este o arhivă falsă care încearcă să materializeze caracterul imaterial al acestei colecții.”

 

Maria Thereza Alves, Seeds of Change: Marseille, 00:11:59 , PAL, color, sound, 1999 – 2009

“Seeds of Change” (Semințele schimbării) este o cercetare artistică a florei de “balast” din Marseille, unul din marile orașe porturi din Europa. În trecut, balastul (nisip, pământ, etc) era folosit pentru stabilizarea navelor comerciale în funcție de necesitățile de moment ale acestora. La sosirea în port, balastul era descărcat împreună cu materialul biologic mai puțin vizibil (semințe, spori, etc) care provenea din zonele unde călătorea nava respectivă. Flora de balast rezultată este extrem de diversă și vorbește înr-o manieră nouă despre trecutul relațiilor comerciale, coloniale și post-coloniale ale Europei.

The Exotic Plants Exhibition will present for the first time in Iași the Cactus Collection of Baia Mare sculptor, Vida Geza (1913-1980). The oral history tells us that this collection was started with few seeds that the artist brought from Spain, during his revolutionary work as an anti-fascist fighter in the International Brigades of the Spanish Civil War (1936-1938). A militant artist, interested in the social role of art, Geza Vida is considered one of the most important sculptors of the postwar period. In the 1960s his collection became the most important private collection of cactus and succulents in Romania. After the artist’s death, the plants entered under the protection of public administration in the greenhouses of Baia Mare. Alongside these plants, the exhibition includes new works of art by Andreea Cioara, Andrei Nacu, Alexandru Paul and Andrei Timofte made especially for this exhibition as well as a video by the artist Maria Theresa Alves, in the Video-Forum collection of n.b.k. You can read more about these works here.

 

Geza Vida Cactus Collection (Baia Mare). The plants’ selection was realised by István LŐRINCZ.

Agave americana variegata (1), Aloe vera (2), Aloe saponaria (3), Aloe variegata (4), Aloe squarossa (5), Astrophytum myriostigma (6), Astrophytum myriostigma quadricostatum (7), Astrophytum ornatum (8) Astrophytum senile (9), Astrophytum capricorne (10), Austrocylindropuntia cylindrica (11), Austrocylindropuntia cylindrica cristata (12), Cereus peruvianus monstruosa (13), Cereus jamacaru (14), Crassula falcata (15) , Echeveria perle von nurnberg (16), Echinocactus grusonii (17), Echinocactus grusonii albispina (18), Eriocactus magnificus (19), Echinocereus pectinatus (20), Echinofossulocactus multicostatus (21), Espostoa lanianuligera (22), Espostoa lanata (23), Ferocactus glaucescens (24), Ferocactus hystrix (25), Ferocactus herrerae (26), Ferocactus herrerae brevispina (27), Gasteria acynacifolia (28), Graptoveria paraguayense (29), Gymnocalycium mihanovichii rubra (30), Haworthia reinwardtii (31), Haworthia fasciata (32), Leuchtenbergia principis (33), Lobivia aurea schaferii (34), Matucana yanganucensis (35), Mammillaria prolifera (36), Mammillaria elongata (37), Mammillaria elongata (38), Mammillaria polythele (39), Mammillaria spinosissima Uno Pico (40), Mammillaria bombycina (41), Mammillaria karwinskiana var. (42), Neobuxbaumia polylopha (43), Notocactus roseoluteus (44), Oreocereus celsianus (45), Opuntia sp. (46), Opuntia robusta (47), Opuntia microdasys rubra (48), Trichocereus candicans (49), Trichocereus grandiflorus hybrid (50), Tephrocactus articulatus papyracanthus (51), Winterocereus aureispinus cristata (52).

Andreea Cioară, Vida Geza, Spain, 1939, 2020

“When things coincide, a new work is created. Wishing to remain with something from this territory I took a handful of lad and some flower seeds. Some of them were planted in the garden in front of my house in 2016, while the rest I put to germinate in 2020. Can the memories from 2016 match the flowers in the garden or with the ones planted in pots this year?!”

Andrei Nacu, Lămâiul meu / Lămâiul nostru (My lemon tree / Our lemon tree), mixed media 2020

“About 30 years ago my grandfather gave me in a pot a small tree that grew from a lemon seed. I still have it, I call it My lemon tree. I try to take care of it but a few times it nearly died because of plant lice and fleas. Each time I managed to save it. For the past few years, when pruning its dry branches, I have chosen to keep them, thus creating a kind of archive that gets bigger and bigger as the tree grows and other branches dry up. These tree pieces, although they can be seen as waste that could be thrown away, are in a direct relationship with temporality, perceived as duration, through its material traces. Each branch can be seen as a repository of time, thus becoming a trace, an indication of the passage of time. Just as we use our memories to create subjective histories, I use these constituent elements and reconstruct an imaginary tree from dry twigs, joining them through a subjective process and thus shaping one of the possible scenarios. In this process, the notion of contingency and the materialization of the passage of time play an essential role.

As an artist in today’s society, by creating art I create property. This work, formed of the living lemon tree and the one made out of dried twigs is an ephemeral construction. At the end of the exhibition it will be disassembled and, giving up private property, I choose to transform it into a form of collective property. Each branch representing a percentage of the artwork (the complete property) will be given free of charge, together with the exclusive license for that percentage, to individuals and institutions from the art world, but not only. At this moment, the length of the alive lemon tree’s branches is equal (approx. 7 meters) to the sum of the lengths of the dry branches. Thus, I consider the dry twigs that already exist as representing 50% of the entire property, and the living tree the other half. This year I will distribute the existing branches, and then, in the following years, I will share out the remaining percentages, as new lemon tree branches will dry out. The longer the tree lives and grows, the more branches it will produce and the less its value and that of the newly formed branches will mean as a percentage of the entire property. Once the lemon tree is completely dry, the whole property will be divided. The only obligation of those who will take possession of these fractions of the artwork will be to accept that, in the future, this can be exhibited only if at least 70% of its totality is gathered. My lemon tree thus becomes Our lemon tree – an imaginary lemon tree, which can take shape in various forms, depending on this collective owner.”

Andrei Timofte, Donations, documentation of 17 artworks previously donated by Andreea Cioara, Beatrice Anghelache, Delia Bulgaru, Mitruț Peiu, Andrei Timofte, Ionuț-Gabriel Toma, Maria Morteci & Andrei Morteci, George Cernat, Mihai Verestiuc, Dan Acostioaei, Adrian Crîșmaru, (17 x) 21 x 29.7 cm, 2020

“My aim is to identify, through artistic research, a series of works of art that were donated by artists as a result of different types of collective activities such as exhibitions, residencies, creative camps and so on in exchange for accommodation, meals, transportation or leisure in a recreational setting.

Many of the works mentioned by the artists were made in a single copy. I am interested in encouraging the re-display of these works in a different format while making place for new discussion about the social importance of the practice of donating and exchanging. This practice has a long history in Romania and it is intersecting in a way with Geza Vida’s past. Even if the works still belong to the authors, they are now either part of private collections or have reached the homes of other people. The physical impossibility to observe them, is driving a sort of curiosity to find out about their current and future status. Through the gesture of displaying this selection to the general public, I hope to create a sort of reminder about their production context as well as to highlight the close relationship between the authors and the works made. Often, the work of art remains in their memory in the form of a precise visual description by which the representation can be reactivated.

Through the conceptual approach of this research, I am interested in finding out what is the value of a work of art in the local circuit and by what means this can equate in a fair way with other goods, services and exchanges between people. ”

Alexandru Paul, 60/90/20, HDV video, 3’20 ”, 2020

“The cactus collection of the sculptor Vida Gheza has both a material and an immaterial character at the same time. The plants in the current collection are alive and present now, but at the same time, they are not the plants that belonged to the sculptor. With a few exceptions, the collection consists of descendants of specimens that have since died, or of more distant relatives (species similar to those that were in the collection).

But what is the difference between the plants that belonged to the sculptor and those that can be seen now, is hard to say. And perhaps it does not even make sense to look for an answer to this question.

If these plants would had been photographed in the 60s and 70s when Vida Gheza personally took care of them, we would probably see now some black and white photos of the similar quality of those made at that time on Soviet-made film machines and printed on AZO paper, in the dark room created in some bathroom of a block of flats, in Baia Mare.

If they had been photographed in 1990-2000, when the neglected and largely destroyed collection was moved from the sculptor’s greenhouse (now extinct) to the city’s greenhouses, we would probably have seen some pocket camera photos on Kodak color film, printed in one of the labs found on every street corner at the time.

If they were photographed now, after 2015, when the collection is publicly displayed in the pavilion of the Central Park of the City, we would probably see digital photos with a given look Instagram, Snapseed, VSCO etc.

The film is a fake archive that tries to materialize the immaterial character of this collection. “

Maria Thereza Alves, Seeds of Change: Marseille, 00:11:59 , PAL, color, sound, 1999 – 2009

“Seeds of Change” is an artistic research of the “ballast” flora of Marseille, one of the largest port cities in Europe. In the past, ballast (sand, earth, etc.) was used to stabilize merchant ships according to their needs. Upon arrival in the port, the ballast was unloaded along with the less visible biological material (seeds, spores, etc.) that came from the areas where the ship was traveling. The resulting ballast flora is extremely diverse and speaks in a new way about the past of Europe’s trade, colonial and post-colonial relations.”

Lista lucrărilor:

Colecţia de Cactuşi – Geza VIDA (Baia Mare). O selecție de cactuși și plante suculente realizată de ing. István LŐRINCZ.

Andreea CIOARĂ, Vida Geza, Spania, 1939, mixed media, 2020

Andrei NACU, Lămâiul meu, lămâiul nostru, mixed media, 2020

Andrei TIMOFTE, Donații, documentație a 17 lucrări donate anterior de Andreea Cioară, Beatrice Anghelache, Delia Bulgaru, Mitruț Peiu, Andrei Timofte, Ionuț-Gabriel Toma, Maria Morteci & Andrei Morteci,  George Cernat, Mihai Verestiuc, Dan Acostioaei, Adrian Crîșmaru, (17 x) 21 x 29,7 cm, 2020

Alexandru PAUL, 60x90x20, video HDV, 3’20”, 2020

Maria Thereza ALVES, Seeds of Change: Marseille, 11’59” , PAL, color, sound, 1999 – 2009

Curatori: Livia Pancu și Florin Bobu

Andrei NACU, Lămâiul meu, lămâiul nostru, mixed media, 2020

Maria Thereza ALVES, Seeds of Change: Marseille, 00:11:59 , PAL, color, sound, 1999 – 2009. Lucrarea este expusă cu amabilitatea colecției Video-Forum a Neuer Berliner Kunstverein (n.b.k.)

Andreea CIOARĂ, Vida Géza, Spania, 1939, (17 x) 21 x 29,7 cm, marker pe hârtie și laviuri,  2020

Alexandru PAUL, “60/90/20” , video HD, color, durată: 3’20”, 2020

Andrei TIMOFTE, Donații, documentație a 17 lucrări donate de Andreea Cioară, Beatrice Anghelache, Delia Bulgaru, Mitruț Peiu, Andrei Timofte, Ionuț-Gabriel Toma, Maria Morteci & Andrei Morteci, George Cernat, Mihai Verestiuc, Dan Acostioaei, Adrian Crîșmaru, (17 x) 21 x 29,7 cm, 2020

Expoziția de grup Plante Exotice face parte din proiectul omonim organizat de 1+1 în colaborare cu tranzit.ro/ Iaşi și co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conţinutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanţării.

Credit imagine, Andreea Cioară, Vida Géza, Spania, 1939, (17 x) 21 x 29,7 cm, marker pe hârtie și laviuri,  2020