DANIEL SPOERRI

DANIEL SPOERRI - The Wild Child of Jassy

…so he remains the most enduring, a photograph of a 17th century coin was found by the artist in a second-hand shop featuring a stereotype of a Jew. The artist’s text explains the significance of the coin and its relationship to the marginalized status his father had as a converted Jew, denied by both communities.

The Wild Child of Iasi s a video of the artist recounting his 2010 trip to Romania searching for traces of his father, and his disappointment at the land he found. Daniel also discusses existential topics, like life and death, belonging, and homelessness, and the role art plays in the face of meaninglessness.

Camera and editing: Adi Bulboaca

…so he remains the most enduring, 2010, o fotografie a unei monede din secolul al XVII-lea pe care a găsit-o la un magazin second-hand, pe care apare imaginea stereotipică a unui evreu. Textul artistului explică semnificaţia monedei şi relaţia ei cu statutul marginalizat al tatălui său.

Copilul sălbatic al Iaşului ce îl infaţisează pe artist încercând să-și amintească călătoria sa din 2010 în România în căutarea urmelor tatălui său și dezamăgirea față de țara pe care a găsit-o. Daniel discută de asemenea chestiuni existențiale precum viața și moartea, apartenența și lipsa unui adăpost, precum și despre rolul jucat de artă atunci cînd nimic nu are sens sau în faţa neantului.

Camera și editare: Adi Bulboacă

… so, he remains the most enduring
Daniel Spoerri, 4.10.2010

Text translated form the German by Olga Stefan

I have a coin that is depicted in a catalogue of Antisemitica (baptism Medal, 17th century (!) Silver 4.3 cm), shows a forced (probably Protestant) baptism. A Jew (by using a magnifying glass, one can glimpse the obligatory “Jew nose”) kneeling at the edge of a precipice above a small creek. He has a millstone tied around his neck. Behind him is a pastor in gown and ruff, emptying a baptismal font on the Jew’s head; there is also an assistant, the sacristan (Sexton), who here becomes the servant of the executioner, because apparently the kneeling Jew will be cast immediately after the baptism into the water.
“So he remains the most enduring,” professes the text engraved on the edge of the coin.
We are witnessing a not yet completed but imminent murder, exercised by a pastor and one of his henchmen. The representation of that mockery of the precepts of humanity not only of the Christian doctrine, denounces itself.
I find it amazing that a coin could be engraved and cast in such a perfect artistic and well-crafted form. Who commissioned it? Was it offered for sale? Who bought it?
All questions to which I know not the answer.
I’ve had this coin for thirty-five years. It comes from the middle of a North German noble House, which suggests to me that it was made in this area. Also the robe and the looping ruff of the pastor close in on this region.
I am fascinated by the mendacity and inhuman perfidy which manifests itself in such a precious and durable material. It disguises itself as a silver Thaler, although a text on the back of the coin describes, in a confused jargon, just the greed of the Jews as a reason for their willingness to be baptized:

rarely a jew becomes a Christian
if so, he must have committed something
also he does it mostly for money
so he may not hang
because if he steals it from others
he gets punished too harshly
I see in this coin also references to my personal biography:
my father, Isaac Feinstein, was a Jew overtaken by the Norwegian Lutheran faith and who led a mission for the conversion of Jews in Romania.
Thus in his own person he embodied the Jew represented on the coin, as well as the baptizing Pastor with his collar and cassock.
Even the represented murder on the coin was in reality perpetrated on him, however as a mass murder in the pogrom of Iaşi, where in death trains to Podu Iloaiei, thousands of Romanian Jews were killed by Romanian fascists.
The fact that one doesn’t find the name of my father on any of the lists available today, because he was not a Jew, is indicative of his dual role.

Wiesemann, Falk: Antijüdischer Nippes und populäre Judenbilder. Die Sammlung Finkelstein, 2005; S. 84; Kat.nr. 128
Text translated from German by Olga Stefan

ein gewisses jüdisches etwas. Dokumentation zur Ausstellung im Jüdischen Museum Hohenems. 17. Oktober 2010 bis 20. März 2011. Hg. von Katarina Holländer und Hanno Loewy, Hohenems 2010

… şi astfel rămâne cel mai durabil 
Daniel Spoerri, 4.10.2010

Am o monedă care este descrisă într-un catalog Antisemitica (medalie de botez, secolul al XVII-lea (!) argint 4,3 cm), care înfăţişează un botez forţat (probabil protestant). Un evreu (cu ajutorul unei lupe se poate distinge obligatoriul “nas de evreu”) îngenuncheat pe buza malului unui pârâu. De gâtul lui este legată o piatră de moară. În spatele lui stă un pastor în sutană şi cu guler cu volane, vărsând o cristelniţă în capul evreului; tot acolo este şi un asistent, sacristanul, care aici devine ajutorul călăului, deoarece se pare că evreul îngenuncheat va fi aruncat în apă imediat după botez.
“Şi astfel rămâne cel mai durabil,” declară textul gravat pe marginea monezii.
Avem de-a face cu o crimă care n-a fost comisă încă, ci este doar iminentă, având ca autori un pastor şi pe unul din acoliţii săi. Reprezentarea batjocoririi preceptelor umanităţii, şi nu numai ale doctrinei creştine, vorbeşte de la sine.
Mi se pare uimitor că o astfel de monedă a putut fi gravată şi turnată într-o formă artistică şi meşteşugărească atât de perfectă. Cine a comandat-o? A fost de vânzare? Cine a cumpărat-o?
Nu cunosc răspunsul la niciuna din aceste întrebări.
Am această monedă de treizeci şi cinci de ani. Provine dintr-o casă aristocrată din nordul Germaniei, ceea ce mă face să cred că a fost produsă în această zonă. De asemenea, sutana şi gulerul cu volane al pastorului mă duc cu gândul la această regiune.
Sunt fascinat de falsitatea şi de perfidia inumană care s-au putut manifesta într-un material atât de preţios şi de durabil. S-au deghizat în taler de argint, deşi textul de pe revers descrie, într-un limbaj confuz, lăcomia evreilor ca singurul motiv pentru acceptarea botezului:

rareori un evreu devine creştin
iar asta numai dacă a făcut ceva rău
o face şi pentru bani, în cea mai mare parte
ca să nu fie spânzurat
pentru că dacă fură de la alţii
este pedepsit prea aspru

Văd în această monedă referinţe la propria mea biografie:
tatăl meu, Isaac Feinstein, a fost evreu, dar fost convertit la cultul luteran norvegian şi a condus o misiune pentru convertirea evreilor din România.
Astfel, persoana lui întruchipează atât evreul reprezentat pe monedă, cât şi pastorul ce-l botează, îmbrăcat în sutană cu guler.
Chiar şi crima reprezentată pe monedă a fost de fapt comisă asupra lui, dar în acest caz a fost vorba de o ucidere în masă în timpul pogromului de la Iaşi, unde, în trenurile morţii către Podu Iloaiei, mii de evrei români au fost omorâţi de fasciştii români.
Faptul că numele tatălui meu nu se regăseşte pe niciuna din listele disponibile astăzi, pentru că el nu era evreu, este grăitor în privinţa rolului său dublu.

Wiesemann, Falk: Antijüdischer Nippes und populäre Judenbilder. Die Sammlung Finkelstein, 2005; S. 84; Kat.nr. 128
Text tradus din germană de Olga Ștefan

ein gewisses jüdisches etwas. Dokumentation zur Ausstellung im Jüdischen Museum Hohenems. 17. Oktober 2010 bis 20. März 2011. Hg. von Katarina Holländer und Hanno Loewy, Hohenems 2010

Stills from Daniel Spoerri: The Wild Child of Jassy, camera Adi Bulboaca

ARTIST BIOGRAPHIES

Daniel Spoerri (CH/A)ARTIST

Swiss sculptor, performance artist and writer born in Galaţi, Romania, in 1930. In 1942 he fled with his remaining family to Switzerland after his Jewish father was killed in the 1941 Iaşi pogrom. Experiences in the theatre provided the background to the art that he began to produce after settling in Paris in 1959. In 1960 Spoerri became a founder-member of Nouveau réalisme. In the same year he produced the first of his tableaux pièges (trap pictures) in which randomly ordered objects were glued on to the furniture and other supports on which they rested exactly as they were found. Displaying the resulting sculpture not on the floor but on the wall, so that the objects appeared to defy gravity, Spoerri turned his realist still-lifes into pictures.
Although Spoerri continued to elaborate his methods of assemblage he also remained committed to live events such as the Autothéâtre on which he collaborated with Tinguely from 1953. By 1963 he was involved with the Fluxus movement.
Spoerri’s Musée sentimental (Paris, Pompidou, 1979), followed by similar displays in Germany (Cologne, Kstver., 1979) and Switzerland (Basle, Gewmus, 1989), enabled him to create an approximation to a museum of culture. In each case he used historical documents as a way of concentrating attention on various questions. Of what does the culture of a city consist? How can its breadth of reference – to art, religion, science, economics, legal institutions and sport – be represented? The cultural museum is interpreted as a living museum in which objects tell stories. Spoerri himself continued to be involved in numerous activities.

Sculptor elveţian, artist de performance şi scriitor, născut la Galaţi, România, în 1930. În 1942 a fugit în Elveţia cu ceea ce mai rămăsese din familie, după ce tatăl lui, evreu convertit la creştinism, a fost omorât în pogromul de la Iaşi din 1941. Experienţele din teatru i-au oferit un fundament pentru lucrările pe care a început să le producă după ce s-a stabilit la Paris în 1959. În 1960 Spoerri a devenit membru fondator al Noului Realism (Nouveau réalisme). În acelaşi an a produs primul dintre tablourile sale capcană (tableaux pièges), în care obiecte aşezate aleator erau lipite de mobilă şi alte suporturi, pe care stăteau exact în felul în care fuseseră găsite. Pentru că sculptura rezultată era expusă pe perete, nu pe duşumea, şi astfel obiectele păreau să sfideze gravitaţia, Spoerri îşi transforma naturile moarte realiste în tablouri. Deşi Spoerri a continuat să-şi dezvolte metodele de assemblage, el a rămas dedicat şi evenimentelor live, precum Autothéâtre, la care a colaborat cu Tinguely începând cu 1953. Până în 1963 a facut parte din mişcarea Fluxus.
Expoziţia Musée sentimental a lui Spoerri (Paris, Pompidou, 1979), urmată de expoziţii similare în Germania (Koln, Kstver., 1979) şi Elveţia (Basel, Gewmus, 1989), i-au permis să creeze o aproximare a unui muzeu cultural. În fiecare caz a folosit documente istorice pentru a concentra atenţia pe diferite chestiuni. În ce constă cultura unui oraş? Cum poate fi reprezentată amploarea referinţelor sale – la artă, religie, ştiinţă, economie, instituţii legale şi sport? Muzeul cultural este interpretat ca un muzeu viu, în care obiectele spun poveşti. Spoerri continuă să fie implicat în numeroase activităţi.

ADI BULBOACAFILM EDITOR

I started taking pictures ten years ago, For three years I took photographs for cultural magazines, three years for the French Embassy to Bucharest, four for myself, but throughout all this time I visited theatres all over the country, travelling by train, and I documented both the theatre scene in Romania, as well as its railways.

Am început sa fotografiez acum 10 ani. Trei ani am fotografiat pentru reviste de cultură, 3 ani pentru Ambasada Franţei la București, 4 pentru mine, dar în tot acest timp am vizitat teatre prin toată ţara, cu trenul, şi am documentat atât scena teatrală din România, cât şi căile ferate.