MINNA HENRIKSSON: MONUMENTE ANTI-FASCISTE DIN IASI
2018
La cimitirul Eternitatea se găsește o secțiune cu 207 de morminte a unor soldați sovietici care au murit în anii 1944-1945 în timp ce eliberau România de Germania și colaboratorii naziști. Printre morminte se afla un monument reprezentand un soldat sovietic. Sit-ul memorial este încă acolo, cu pietrele de mormânt curățate și stelele roșii proaspăt vopsite. Dar monumentul soldatului sovietic a dispărut și în schimb există o cruce religioasă mare în centrul sit-ului … ce sa întâmplat?
Cercetînd cazul monumentului dispărut împreună cu istoricul Alexandru Bounegru și artistul-curator Florin Bobu, am aflat repede că, de fapt, au existat trei monumente la Iași dedicate antifascismului și soldaților sovietici din cel de-al doilea război mondial. Unul dintre acestea a fost realizat din ciment sau piatră și a stat la cimitirul Eternitatea până în 1989, după care a dispărut.
O altă statuie a fost un monument mare din bronz, realizat de faimosul sculptor Boris Caragea, dezvelit în 1947 în Dealul Copoului, comemorând locul în care soldații sovietici au intrat pentru prima oară în Iași atunci când au eliberat orașul de fasciști. În 1991 acest monument a fost mutat în Cimitirul Eternitatea pentru a înlocui monumentul anterior al soldaților sovietici. În 1998 acesta a fost scos și bronzul a fost refolosit pentru statuia lui Mihai Viteazul, care a fost dezvelită în 2002.
Al treilea monument al soldaților antifasciști sovietici se afla în grădina casei Pogor, locul dedicat limbii române și de adunare al Junimii. În cel de-al doilea război mondial, casa a fost sediul trupelor sovietice. În grădină au fost îngropați 77 de soldați sovietici care au fost comemorați printr-un obelisc. În 1992 mormintele au fost exhumate, iar oasele au fost mutate în cimitirul Eternitatea.
Apar multe întrebări: Unde este obeliscul? Cine a pus crucea în cimitirul Eternitatea? Și unde a a fost dus monumentul inițial al soldatului sovietic? Există planuri de a construi un nou monument antifascist în Iași? Cine ar face unul, cum ar arăta și ce istorie ar comemora? Cine ar plăti pentru așa ceva? (Minna Henriksson, septembrie 2018)
MINNA HENRIKSSON: ANTI-FASCIST MONUMENTS IN IASI
2018
At the Eternitatea Cemetery there is a section with 207 graves of Soviet soldiers who died in 1944-45 when liberating Romania from Germany and nazi collaborators. Among the graves stood a monument depicting a Soviet soldier. The memorial site is still there, with the grave stones cleaned and the red stars repainted bright. But the Soviet soldier monument has disappeared and instead there is a large religious cross in the center of the site… what has happened?
Looking into the case of the disappeared monument together with historian Alexandru Bounegru and artist-curator Florin Bobu, we soon learned that, in fact, there had been three monuments dedicated to antifascism and WW2 Soviet soldiers in Iasi. One of these was made of cement or stone and stood at the Eternitatea Cemetery until 1989, after which it disappeared.
Another statue was a large bronze monument made by famous sculptor Boris Caragea, unveiled in 1947 at the Copou Hill, commemorating the location where the Soviet soldiers first entered Iasi when liberating the city from fascists. This monument was moved to Eternitatea Cemetery to replace the previous Soviet soldiers’ monument in 1991. In 1998 it was taken down and the bronze was reused for the statue of Michael the Brave, which was unveiled in 2002.
A third memorial for the Soviet antifascist soldiers was in the garden of Pogor’s house, the gathering place for Junimea and Romanian language. In the World War 2 the house was the headquarters of Soviet troops. There were 77 Soviet soldiers buried in the garden, who were commemorated by an obelisk. In 1992 the graves were exhumed and the bones were moved to the Eternitatea cemetery.
Many questions arise: Where is the obelisk? Who put the cross in the Eternitatea Cemetery? And where did the original Soviet soldier monument go? Are there plans to erect a new antifascist monument in Iasi? Who would make one, what would it look like and which history would it commemorate? Who would pay for it? (Minna Henriksson, September 2018)
TRECUT INCOMOD
+ HARUN FAROCKI – BETWEEN TWO WARS
+ RAB RAB PRESS
+ MINNA HENRIKSSON – MONUMENTE ANTI-FASCISTE DIN IASI
+ SEZGIN BOYNIK – THEORY OF IMAGE IN VIDEOGRAMS OF A REVOLUTION
+ JENS HAANING
Minna HENRIKSSON (1976, Oulu) este o artistă vizuală care trăiește în prezent în Helsinki. A studiat artă în Brighton, Helsinki și Malmö. Munca sa are se bazează pe cercetare și include o gama largă de mijloace incluzînd text, desen, linogravură și fotografie. Lucreză deseori colaborativ și dorește să se conecteze cu discuțiile apărute din luptele anti-rasiste, stângiste și feministe. Din 2006, împreună cu Sezgin Boynik a avut o implicare teoretică continuă în privința naționalismului. A co-editat antologia Art Workers – Material Conditions and Labour Struggles in Contemporary Art Practice ce s-a concentrat asupra condițiilor de muncă a muncitorilor din artă în Finlanda, Suedi și Estonia. Henriksson este membră a grupului Helsingin Nuorisofestivaali 1962 – Muistityöryhmä, care a produs piesa radio ‘Festival 62’ care examinează mecanisme de a reduce la tăcere. De asemenea, Henriksson este activă în Helsinki in grupul de studiu colectiv Night Schoolers și în asociația artiștilor stîngiști Kiila.
Minna Henriksson (b. 1976, Oulu) is a visual artist currently living in Helsinki. She has studied art in Brighton, Helsinki and Malmö. Her work is research-based and includes a disparate range of tools including text, drawing, linocut and photography. Her work is often collaborative and aims to relate to discussions arising from anti-racist, leftist and feminist struggles. She has had an ongoing theoretical engagement on nationalism together with Sezgin Boynik since 2006. Henriksson co-edited book Art Workers – Material Conditions and Labour Struggles in Contemporary Art Practice focusing on art workers’ labour conditions in Finland, Sweden and Estonia. Henriksson is member of the group Helsingin Nuorisofestivaali 1962 – Muistityöryhmä, which produced radio play ‘Festival 62’ that examines mechanisms of silencing. Also Henriksson is active in Helsinki in collective study group Night Schoolers and leftist artists’ association Kiila.