NARAȚIUNI CONCURENTE

Evenimentele ultimilor ani, marcate de transpunerea nemulțumirilor populare generate de efectele economice ale neoliberalismului și globalizării în proiecte politice care amenință să pună capăt cursului istoric întemeiat pe valorile iluminismului, au adus în conștiința publică noțiuni precum „fake news”, „post-adevăr” și „iliberalism”, răspândite rapid în discursul public și transformate în adevărate „points de capiton” pentru unii analiști care caută să furnizeze explicații pentru direcția nefastă a istoriei ultimelor decenii, inclusiv în România.
Însă proliferarea unor astfel de explicații de suprafață trece sub tăcere dimensiunea profundă a schimbărilor care au generat astfel de mutații în scena politică, și anume prăbușirea sferei publice burgheze și asaltul asupra mecanismelor de solidaritate socială produse de industrialismul de stat de al secolului XX (atât în Europa de Vest, cât și în Europa de Est, unde keynesianismul, respectiv socialismul real au fost înlocuite de diverse variante de neoliberalism, cu grade diferite de duritate, de la thatcherism la „terapiile de șoc” testate în fostul bloc sovietic). Deloc surprinzător, aceste transformări au produs clivaje insurmontabile în societățile europene, mai cu seamă în fostele țări comuniste, unde tranziția a fost echivalentă cu o adevărată cădere în abis pentru o populație rămasă fără orizonturi de orientare și cu așteptări rămase fără răspuns.
Demersul nostru pornește de la premisa conform căreia clivajele socio-politice actuale din societatea românească își au originile în evenimentele petrecute în perioada anilor 1990. Spre deosebire de Ungaria, Polonia și Cehoslovacia, care dezvoltaseră premisele unor societăți civile în ultima parte a regimului comunist, inclusiv cu participarea unor membri ai partidelor comuniste locale, fapt care a permis un transfer de putere pașnic și o organizare a noii vieți politice în termenii acceptați de această societate civilă, în cazul României acești pași spre coagularea unei societăți civile au fost posibili doar după Revoluția din 1989, fapt care a imprimat discursului public local o serie de caracteristici aparte: partizanat, violență verbală, violență simbolică, transformarea sferei publice în câmp de luptă. Aceste caracteristici au supraviețuit până astăzi, iar scindarea societății continuă să fie determinată de aceiași parametri stabiliți odată cu „fenomenul Piața Universității”.
Din acest motiv, considerăm că cercetarea anilor ʼ90 este esențială pentru înțelegerea prezentului. Punctul de plecare al acestei cercetări îl reprezintă evenimentele petrecute în cadrul așa-numitului „fenomen al Pieței Universității”, momentul fondator a celor două mari narațiuni politice ale tranziției românești: prima caracterizată de anticomunism (politic, social, economic, care a erodat puternic pretențiile de legitimitate ale ideologiilor de stânga, partinice și nepartinice) și de susținerea unui „model occidental” de democrație (care a generat cuvinte-cheie ca „normalitate” și „civilizație”), a doua caracterizată prin sprijinul acordat unor forțe politice considerate „neo-comuniste” și unui model de „democrație originală”, în general motivat de dorința de limitare a efectelor distructive ale eliberării abrupte a forțelor pieței libere.
Analizând presa vremii vom observa evoluția acestor narațiuni concurente în momente-cheie ale perioadei 1990-1999, fie ele scrutine electorale, mari manifestații de stradă (greve, mineriade) sau alte evenimente care aparent nu au o legătură directă cu politica, dar au ajuns, sub auspiciile radicalizării discursului public, să fie instrumentalizate politic (de pildă, evoluția României la Campionatul Mondial de Fotbal din 1994).
Marius Alexandru Dan și Alexandru Țîrdea

Marius-Alexandru Dan (n. 1990) este istoric. Domeniile sale de interes sunt istoria modernă și contemporană, teoriile naționalismului, perspective interdisciplinare vizând problematica conceptului de putere cât și abordări privitoare la evoluția conceptelor, ideilor și a curentelor politice.

Alexandru ȚÎRDEA (n. 1991) este doctorand la Facultatea de Istorie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, realizând o teză despre formarea clasei muncitoare în România comunistă. Domeniile sale de interes sunt istoria contemporană și recentă a României, teoriile naționalismului și sociologia istorică.

Expoziția NARAŢIUNI CONCURENTE este parte a proiectului omonim organizat de 1+1 în colaborare cu tranzit.ro/ Iași și cofinanțat de Administrația Fondului Cultural Național. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.

Curatoriat de Livia Pancu și Florin Bobu