CONTRIBUTORS

3rd Space Studio. Acesta este o cameră și atelier pentru diverse practici legate de DIY Printed Matter. Situat în Centrul Cultural Casa Zemstvei (cunoscut și ca Muzeul Zemstvei sau pur și simplu Zemstva). Studioul există în parteneriat cu Asociația Tinerilor Artiști Oberliht. Pe lângă publicații, studioul produce diverse forme de colectivitate. Pe parcursul funcționării sale, acest loc a devenit un punct cheie pentru Kolxoz, Drujba, ISKRA RISO UNIT.

Luminița Apostu Toma a studiat arte la Iași, dar lucrează în industria IT. Experiența sa de lucru intermitentă și practica de artist vizual, curator și autor de texte de artă s-au reflectat de-a lungul ultimilor ani în diverse proiecte, expoziții și publicații. O preocupă felul în care școlile și instituțiile de artă îi schimbă pe oameni atunci când arta devine muncă.

Valeria Barbas (n. 1984, Chișinău) este o artistă mixed media din Republica Moldova. Deține diplome în compoziție muzicală, canto academic (Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău), și pictură (Universitatea Pedagogică de Stat “I. Creangă”), și a obținut un doctorat în studii artistice și culturologie în 2017. Cercetător științific principal la Institutul Patrimoniului Cultural din Moldova (2010–2024), a fost autoarea a 73 de articole științifice și a unei monografii despre muzica nouă din Moldova. Practica sa se întinde pe film/artă video experimentală, sunet/muzică, performance și instalație. Barbas a regizat programele culturale Ars Nova pentru Radio Moldova și Moldova 1 TV, iar din 2024 lucrează ca cercetător la arhiva Centrului de Artă Contemporană KSA:K. A fost aleasă director artistic al festivalului New Music Days în 2024 și director al Asociației Nova Ars. Barbas este membră a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor, a Uniunii Pictorilor, a Asociației Moldovenești a Femeilor din Cinematografie (ANTHILL), precum și a ALTERNATIVE Cinema și a Coaliției Sectorului Cultural Independent din R. Moldova.

Florin Bobu (b. 1978) este un artist și curator care lucrează în Iași, România. A studiat arta media și sculptură la ArtEZ/AKI, Akademie voor Beeldende Kunst en Design (NL). În 2016–2017, a participat la Programul CuratorLab, în ​​cadrul Konstfack—University of Arts, Crafts and Design (Stockholm, Suedia), unde a curatoriat „A Red Thread—A Guided Tour to Class Struggles from Above and Below” , un proiect de Nebojša Milikić la Muzeul de Istorie al Suediei din Stockholm. Din 2012, este curator pentru tranzit.ro/ Iași și pentru Asociația 1+1. Ca artist, a participat în expoziții precum Les Rencontres Internationales Paris/Berlin/Madrid, section: Déconstruction / Reconstruction (2008), “Videos Europa” – Le Fresnoy – Studio national des arts contemporains, Tourcoing (FR) (2009), “Vector Association at Western Front”, Vancouver BC (2011), “Cradle Count” (with Andrea Faciu), The Unanswered Question. Iskele 2, Neuer Berliner Kunstverein & Tanas Berlin (2013), ”Democracy – not quite enough for everybody”, RAM – Media Art Festival, Arad, (2014), The School of Kyiv, Kyiv Biennial (2015), Land of Fire, Kunsthalle Bega, Timișoara (2024).

Adrian Cioflâncă este istoric. Din 1999 este cercetător la Institutul de Istorie “A.D. Xenopol”. Din 2015 este director al Centrului “Wilhelm Filderman” pentru Studiul Istoriei Evreilor din România. Din 2012 este membru al Colegiului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității. Fost membru al Comisiei Internaționale pentru Holocaustul din România (2003-2004) și expert în Comisia Prezidențială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România (2006), co-autor al Rapoartelor Finale ale celor două comisii. Co-editor al opt volume colective; cel mai recent Discurs și violență antisemită în România modernă, București, 2020. Specializat în istoria Holocaustului, istoria comunismului, documentarea vizuală a atrocităților, politica memoriei și arhivele trecutului recent. Co-regizor cu Radu Jude al documentarelor Ieșirea trenurilor (2020) și Amintiri de pe Frontul de Est (2022).

Nora Dorogan este lucrătoare culturală, locuiește și lucrează la Chișinău. A studiat Sociologie la Universitatea București și a făcut un Master în Politici Culturale și Management Cultural în Balcani la Universitatea de Arte din Belgrad. Este una dintre inițiatoarele colectivei teatru-spălătorie unde activează pînă în prezent. Este interesată în mod special de subiecte precum munca în capitalism, munca muncitoarelor migrante în Europa de vest, justiție socială și feminism intersecțional.

Lilia Dragneva (n. 1975, Chișinău) este o artistă vizuală, curatoare și cercetătoare activă în scena de artă contemporană din Republica Moldova. Din 2000, conduce Centrul de Artă Contemporană [ksa:k] și servește ca curatoare a Galeriei BUNKER, unde dezvoltă o școală informală pentru practici curatoriale. Drumul său artistic a început cu lucrări experimentale de sunet și imagine influențate de surse de avangardă și Dada, orientându-se mai târziu către discursul critic și construirea de naratiuni noi, simbolice, înrădăcinate în societatea moldovenească. A participat la expoziții precum After the Wall (Moderna Museet, Stockholm), Body and the East (Moderna Galerija, Ljubljana) și Senses Test Station (Moscova). În calitate de curator, a lucrat cu artiști din Republica Moldova, Ucraina și diaspora, inițiind proiecte precum WÄRMEPOL, Evening School of Academic Drawing și tabăra creativă CarbonART. A produs de asemenea programul TV național ALTE ARTE (2004–2007) cu sprijinul Kulturstiftung des Bundes. Predă istoria artei, management și practici curatoriale la AMTAP și Colegiul de Arte Plastice “Al. Plămădeală”. Între 2012–2017 a fost cercetătoare la Institutul Patrimoniului Cultural și în prezent finalizează un doctorat despre arta contemporană din Republica Moldova.

Drujba este o colaborare situațională în jurul unor experimentele ce implică co-creație, co-existență și activități cultural-recreative. Drujba s-a concentrat pe combinarea logicii recreative și de producție într-un singur proces, au lucrat la forme experimentale de dizolvare a autorialității, au imitat funcțiile instituției sovietice “Casa de Cultură” într-o formă redusă la o singură cameră. Drujba s-a ocupat de servicii prietenești auto-organizate și reciproce cum ar fi sesiuni de gătit, petreceri muzicale, ateliere, plein air-uri, Repair Café, educație reciprocă.

Nicoleta Esinencu este autoare și regizoare. Trăiește și lucrează la Chișinău. Este una dintre fondatoarele teatrului-spălătorie, o colectivă de teatru politic din Chișinău. Scrie despre familia tradițională, patriarhat și homofobie; holocaust-ul în Basarabia; istoria recentă și memoria refulată; condițiile de muncă și precaritate; relațiile de putere dintre est și vest. Cele mai recente texte ale sale sunt montate la teatru-spălătorie, Chișinău; Reactor de creație și experiment, Cluj; Hebbel am Ufer, Berlin, Theater Rampe, Stuttgart; Schauspielhaus Graz și editate la „l’Arche“, Paris și „Idea“, Cluj.

Gary Farrelly este un artist vizual și de performance irlandez stabilit în Bruxelles, a cărui practică explorează birocrația, dezinformarea, schimbul epistolar, farmecul și “rezonanța periferică.” Performance-urile sale combină tonul autoritar cu naratiunile maniacale, în timp ce practica sa materială bazată pe inventariere încorporează colaje, fotografii, broderii și tipărituri. A co-fondat Office for Joint Administrative Intelligence (O.J.A.I.), o agenție para-informativă speculativă creată împreună cu artistul german Chris Dreier, și co-curatoriază FLYKTIG/Fugitive, un program de performance off-grid în Valdres, Norvegia. Absolvent al NCAD (Dublin) și LUCA School of Arts (Bruxelles), și-a finalizat cercetarea artistică post-master la a.pass în Bruxelles. Este profesor la La Cambre ENSAV în Bruxelles și cercetător vizitator la HDK-Valand Academy of Art & Design din Göteborg. Lucrările sale vizuale, performance-urile și piesele sale sonore au fost prezentate la Goldsmiths CCA (Londra), Irish Film Institute (Dublin), Établissement d’en face (Bruxelles), Kunsthal Gent, Salzburger Kunstverein și MSURS (Banja Luka).

Tatiana Fiodorova-Lefter este o artistă, curatoare și educatoare din Chișinău a cărei muncă investighează procesele sociale și politice conectate cu transformările post-sovietice. Născută în Moldova sovietică și ajungând la maturitate în anii 2000, ea explorează identitatea post-sovietică și rolurile femeilor în mijlocul schimbărilor politice, sociale și economice. Abordând integrarea europeană a Moldovei, ea tratează subiecte legate de gen, subiectivitatea post-socialistă, colonialism și globalizare, încadrând viața de zi cu zi post-sovietică ca fiind înlănțuită cu colonialitatea globală. Recent, și-a îndreptat atenția către agenții non-umani—în special plantele ca purtătoare de memorie—pentru a examina identitatea locală în condiții postcoloniale și post-socialiste, explorând pământul, vulnerabilitatea și relațiile om-natură. Din 2008, și-a expus lucrările în expoziții și festivaluri internaționale. În 2023, a primit Fellowship Program for Art and Theory pentru proiectul său In Ruins / In Search of Identity, prezentat în The Secret Life of Plants and Trees la KUNSTPAVILLON din Innsbruck, Austria, și a fondat Nomad Bureau for Art Research în Chișinău.

Cătălin Gheorghe este teoretician, curator, editor, profesor de cercetare curatorială și praxis curatorial și director al Școlii Doctorale de Arte Vizuale din cadrul Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași. Este editorul seriei de publicații „Vector – cercetare critică în context” (din 2010) [www.vector.org.ro]. Printre ultimele cărți editate se pot menționa: „Învățând prin curatoriere. Traiectorii actuale în educația curatorială critică” [un parteneriat între Vector, ICMA/UNAGE Iași și European Artistic Research Network] (2022), „Acte expoziționale de imaginație politică” (co-editor Mick Wilson) [un parteneriat între Vector și Platform for Artistic Research in Sweden (Goteburg)] (2021), „După turnura educațională” (2017). Este, de asemenea, curator al platformei „Vector – studio pentru practici și dezbateri artistice” (din 2007), o platformă pentru cercetare critică și producție artistică bazată pe înțelegerea artei ca jurnalism experimental. Este membru al WG5 Curatorial Studies Workshop din cadrul EARN [www.artresearch.network]. În 2022 a publicat, prin intermediul tranzit.ro/Iași, cartea „Transformarea cercetării. Noi estetici în practica cercetării artistice critice”.

Kolxoz este un colectiv internațional localizat în diferite puncte din fostele țări socialiste ale Europei. În centrul practicii Kolxoz se află credința în potențialul radical al materialului tipărit de a acționa ca platformă socio-politică pentru auto-reflecție și conversație. Adesea fac uz de tehnologii disponibile sau învechite. Kolxoz este Utopie și Distopie.

Minna Henriksson (născută în 1976 în Oulu, Finlanda, trăiește în Helsinki) este o artistă vizuală care lucrează cu o gamă variată de instrumente, inclusiv text, desen, pictură și linogravură. A studiat arta în Brighton, Helsinki și Malmö. Lucrările sale se referă la luptele politice de stânga, antirasiste și feministe și sunt adesea bazate pe cercetări arhivistice extinse care se inspiră din evenimente istorice cu scopul de a contesta forțele opresiunii și de a aborda mecanismele marginalizării. Abordând cazuri istorice, ea speră să politizeze procesele din prezent care par neutre și inevitabile. Natura ideologică a istoriografiei este o temă recurentă în opera sa. Este de asemenea interesată să exploreze limbajul artei politice și modurile de reprezentare. Henriksson a fost activă în diverse colective și lucrează adesea în mod colaborativ. Este membră a asociației de stânga a lucrătorilor în artă Kiila (Pana). În 2017, Henriksson a fost recompensată cu premiul pentru artiști al Fundației Anni și Heinrich Sussmann din Viena pentru munca sa de promovare a democrației și antifascismului.

Kristina Jakot este o artistă, regizoare de film și lucrătoare culturală din Chișinău interesată de abordările DIY și construirea de structuri false care ar putea îndeplini nevoi reale, chiar și temporar, cum ar fi o cafenea, o bibliotecă sau un cinematograf pop-up. Cel mai recent focus al său este mâncarea – ca parte centrală a vieții și generator constant de alegeri – și își propune să creeze situații de “hrană pentru gândire”.

Cezar Lăzărescu (n. 1969) trăiește la Iași. Artist conceptual și performer, el a terminat studiile la Academia de Arte „George Enescu” din Iași iar din 2001 este membru fondator al Asociației Vector. Autor de performance la sfârșitul anilor ‘90 și începutul anilor 2000, trece apoi la intervenție, obiect, instalație, fotografie, video și new media. Arta sa a fost expusă în galerii și spații neconvenționale și este o reacție la realitatea socială și politică actuală. Lucrările sale sunt caracterizate de ironie și umor. Expoziții (selecție): POVESTIRI ISTORICE – expoziție personală organizată în cadrul proiectului STUDIO_PORTALS@ARMEANĂ.18, Iași (2025); VESTUL ȊNTÂLNEŞTE ESTUL-SCHIMB CULTURAL DE CĂRŢI, Galeria Orizont, București (2025); DACĂ DE MÂINE VA ÎNCEPE RĂZBOIUL, ÎN URMA MEA O SĂ LAS ASTA (1), White Cuib, Cluj-Napoca (2024); O privire subiectivă asupra lumii în spatele unui cod QR – expoziție personală organizată de White Cuib, Cluj-Napoca (2022); Halta CUG – expoziție personală organizată de satelit, GreenHouse, Iași (2022); SIMULTAN FESTIVAL XV UNSEEN, Timișoara, (2020); Bienala Art Encounters, spațiu public, Timișoara (2017); Buldozer privindu-se în oglindă, instalație pe Esplanada Palatului Culturii, expoziție personală organizată de Tranzit Iași, Iași (2014); ÎMI PLACE PERIFERIC 3 – expoziție retrospectivă organizată de Tranzit Iași, clădirea IAȘITEX, Iași (2012); SIMULTAN 2010 | VI. PAST CONTINUOUS. FUTURE PERFECT, Timișoara (2010); Friends of the Divided Mind, Colegiul Regal de Artă, Londra (2009); Bienala București 3 , București (2008); On Difference #1. Local Contexts, Württembergischer Kunstverein Stuttgart, Stuttgart (2005); Bienala Periferic 4, Iași (2000).

Diana Margarit, doctor în științe politice, este profesor asociat de Științe Politice la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași, unde predă cursuri despre democrație și participare civică, ideologii politice, reprezentarea femeilor în politică și instituții internaționale. A fost de asemenea implicată în diverse echipe de cercetare în cadrul proiectelor de investigație culturală și artistică. Principalele sale domenii de interes includ mișcările sociale din secolul XXI, în particular fenomenul recent al protestelor românești, activismul civic, arta și politica, și migrația românească timpurie în America de Nord.

Asociația Oberliht Fondată în 2000 și bazată pe o experiență de lucru destul de îndelungată ca actor cultural independent, Oberliht își propune să interconecteze scene artistice dispersate și să construiască o comunitate artistică folosind spațiile publice. Asociația își propune să ofere sprijin tinerilor artiști și să contribuie la dezvoltarea lor profesională. Dezvoltă și menține platforme și proiecte interdisciplinare care vizează conectarea inițiativelor locale și internaționale de artă și cultură contemporană, și militează pentru un sector cultural puternic și independent în Republica Moldova și în regiune.

Office for Joint Administrative Intelligence (O.J.A.I.), practica colaborativă a artistului german Chris Dreier și a artistului irlandez Gary Farrelly, a operat între Bruxelles și Berlin din 2015 ca o agenție para-informativă speculativă. Folosind tactici de auto-instituționalizare, O.J.A.I. este alimentată de cercetări înlănțuite în arhitectura corporativă, periferiile urbane, tuneluri, memoria infrastructurală și fricțiunile sistemice. Cercetând activ auto-instituționalizarea ca fenomen în arta contemporană, au inițiat European Conference of Institutional Ideators la Grölle Pass Projects în 2019 și vor publica Self-Institution/Terminology Audit cu Set Margin Editions în cursul acestui an. Manifestările publice ale muncii lor includ performance-uri, instalații, publicații, soundscapes, corespondență scrisă și o emisiune radio lunară pe Dublin Digital Radio și Cashmere Radio Berlin. Proiectele O.J.A.I. au fost prezentate, printre altele la Marres (Maastricht), Hugh Lane Gallery (Dublin), Centre Wallonie-Bruxelles (Paris), CAC (Cincinnati), CURRENT – Art and Urban Space (Stuttgart) și Publiek Park (Brussels/Meise, în curs).

Livia Pancu este o curatoare din România, manager cultural și educatoare cu peste 20 de ani de experiență în arta contemporană. Născută în 1980, a obținut un Master în Curatoriat de Artă Contemporană de la Royal College of Art din Londra (2009), completând mai târziu curs de formare la ONG Academy – Vienna University of Economics și Erste Foundation (2017). Din 2012, este Co-director și curator la tranzit.ro/ Iași, supraveghind programarea expozițiilor și strategia culturală. Anterior a condus Asociația Vector (2010–2012), unde a inițiat proiecte internaționale cheie. Munca sa curatorială este realizată în mod colectiv cu Florin Bobu și explorează naționalismul, critica instituțională și schimbarea socială, cu proiecte recente incluzând “Museum of Real Estate Development” (2024) și “Ways of Organisation” (2023). Pancu a servit de asemenea ca asistent curator pentru pavilionul României la cea de-a 53-a Bienală de la Veneția și a predat la Universitatea de Arte Aplicate din Viena. Scrierile ei apar în ARTA, Self-Organized și Atlas of Transformation, și este membră CIMAM, contribuind la discuțiile globale despre rolurile instituționale în arta contemporană.

Maksim Polyakov s-a născut în Tiraspol. Anterior RSSM (Republica Socialistă Sovietică Moldovenească), acum este capitala Republicii Moldovenească Nistreană (Приднестровская Молдавская Республика), o republică nerecunoscută, parte de jure a Republicii Moldova, dar care de facto nu este controlată de aceasta. Maksim operează în principal între malurile stâng și drept ale râului Nistru sau în apropiere. Cercetarea sa actuală se concentrează pe metodologii pentru ‘samizdat’ (auto-publicare), considerând această practică nu ca producție de obiecte, ci ca o platformă pentru a construi și dezvolta conversații, situații sociale și spații de comunicare. Exemplele includ edituri autoorganizate și centre de distribuție, studiouri deschise și servicii temporare precum cafenele sau biblioteci pop-up. Maksim este unul dintre organizatorii și din 2018 coordonatorul 3rd Space Studio din Chișinău.

Ghenadie Popescu (Moldova, 1971; trăiește și lucrează în Chișinău) interesat de particularitățile locale (post-comuniste) ale viziunilor comune despre identitate, tradiție, fuziunea geopolitică. Folosind diferite forme de expresie precum performance, video, animație, face referințe la absurditatea lumii în care trăiește și lucrează. A frecventat liber și a studiat la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice, Departamentul de Pictură, Chișinău, Moldova . Din 2012 s-a implicat în principal în proiecte personale de animație (stop-motion). Expoziții de grup: Common landscape/Greeting a stranger, Galeria Arsenal, Białystok, PL(2025); Multispecies, Galeria WASP, București, RO(2024); Purity is not an option, Galeria Posibila, București, RO(2024) Ostrale Biennale, Dresden, DE (2021); After leaving/Before arriving ediția a 12-a Kaunas Biennial, LIT 2019; Art Encounters Biennial, ediția a treia, Timișoara 2019; Expanded space, București, RO(2017); Attention borders, galeria Labirint, Lublin, galeria Arsenal Białystok, PL(2017); Cronograf Documentary Film Festival, Chișinău, MD(2013-17); One six of the Earth, MUSAC, Museo de Arte Contemporaneo de Castilia y Leon, ES, ZKM Karlsruhe, DE; Shaping the new, Košice, SK(2011); Rencontre de la performance, La Generateure, Gentilly,FR(2009); Un pas de cote, Die/Grenoble, FR

Andrei Pripasu este un creator de mobilier. Atelierul său – ZO Kraft – este localizat în Iași și primește în principal comenzi personalizate și comisii de serii mici. Încearcă să mențină un stil personal bazat pe forme simple și proprietățile naturale ale materialelor cu care lucrează, și cultivă prin practica sa conexiuni cu artiști și arhitecți locali.

Vitalie Sprînceană este sociolog, jurnalist, editor, arhivist și activist care trăiește și muncește în Chișinău, Republica Moldova. El face parte din PLATZFORMA.MD , o platformă on-line despre politică progresistă, idei, oameni, cultură și activism. Vitalie este implicat în lupte urbane în jurul problemei bunurilor comune, democrației participative, incluziunii, grădinăritului urban și justiției sociale. Ca parte a colectivei PLATZFORMA.MD, Vitalie participă la un efort de a proteja drepturile lucrătorilor din diferite sectoare ale economiei, considerând că toți oamenii trebuie să își poată exercita drepturile omului și ale muncii la locul de muncă, în comunitățile lor și în sfera publică.

teatru-spălătorie este o colectivă de teatru queer-feministă, care a apărut în 2010 din necesitatea de a crea în mod consecvent producții artistice care ar reflecta critic, ar pune în discuție problemele cu care se confruntă societatea contemporană moldovenească și nu numai. Timp de 7 ani colectiva spălătorie a gestionat un spațiu unde a creat și produs piese de teatru, organizat lecturi, discuții publice cu artiste, proiecții video; a invitat artiste în rezidență. Mai mult ca atît, a fost un loc unde grupurile feministe și comunitatea LGBTQI+ își țineau discuțiile, atelierele și petrecerile. Din 2019 spălătorie produce și prezintă spectacolele sale în afara țării. În piesele sale abordează în mod recurent subiecte precum relațiile de putere dintre est și vest, critica patriarhatului și a sistemului neoliberal-capitalist. Printre cele mai recente producții se numără: Recviem pentru Europa (2018), Evanghelia după Maria (2018), Abolirea Familiei (2019), Simfonia Progresului (2022), Playing on Nerves. A Punk Dream (2023), Dirty Laundry. The TrashOpera (2025).

Oana Toderică este o artistă vizuală care trăieste în Iași, cu studii finalizate la Universitatea de Arte ”George Enescu” din Iași. A participat la numeroase expoziții de grup și colective cu lucrări contextuale atât în medii tradiționale cât și neconvenționale (instalații, intervenții, obiect, fotografie, text) în orașe precum Iași, Timișoara, București, Veneția, Manchester. Cea mai recentă expozitie personală, ”Construind viitoruri roz” (curator – Oana Nae) de la galeria Beciul lui Drossu, Iași, din 2024, e o sumă de reflecții personale cu accente feminine, practici performative de apropriere a unor gesturi simple sau de transformare a obiectelor cotidiene prin intervenții și reașezări. Lucrează cu adolescenti ca profesor de arte vizuale dar și în cadrul unor ateliere sau workshopuri, în dorința de a explora și de a găsi noi moduri de a veni în întâmpinarea publicului, oferind noi sensuri actului artistic.

Vladimir Us (1980), artist și curator ce activează în Chișinău, Republica Moldova, membru fondator al Asociației Tinerilor Artiști Oberliht (http://oberliht.org). A studiat artă, curatoriat, management cultural și politici culturale în Chișinău, Grenoble și Belgrad. Începând din 2000, sub umbrela Asociației Oberliht, a inițiat și coordonează mai multe platforme culturale în colaborare cu artiști, arhitecți, curatori, activiști, cercetători și lucrători culturali din întreaga regiune, printre care lista de corespondență [oberlist] (portal informațional pentru arte și cultură din Moldova): https://lists.idash.org/cgi-bin/mailman/listinfo/oberlist, Revista Postbox – literatură, artă și atitudine: https://plic09.wordpress.com, Kiosk AIR – program de artist în rezidență: http://chiosc.oberliht.org/air, Zpace – scena independentă de arte și cultură din Moldova: https://zpatiu.wordpress.com

Mick Wilson este Profesor de Artă, Director al Studiilor Doctorale și Co-Director al Centre for Art and Political Imaginary / Centrul pentru Artă și Imaginar Politic (CAPIm, 2024-2028), la HDK-Valand, Universitatea din Göteborg, Suedia. Este autorul viitoarei cărți The Curatorial Incitement to Discourse (Berlin: Floating Opera Press, 2025). Proiectele actuale de cercetare colaborativă includ Mapping the Political Imaginary (2025-2027); The Museum of the Commons (EACEA 2023-2027); și The Fountain: An art-technological-social drama (FORMAS 2020-2024). Volumele editate recent includ: cu Gerrie van Noord & Paul O’Neill (eds.) Kathrin Böhm: Art on the Scale of Life, Sternberg / MIT Press (2023); cu Henk Slager (eds.) Expo-Facto: Into the Algorithm of Exhibition, EARN (2022), cu Cătălin Gheorghe (eds.) Exhibitionary Acts of Political Imagination (Editura Artes/ArtMonitor, 2021); cu Nick Aikens et al. (eds.) On the Question of Exhibition 1, 2, & 3 (PARSE, 2021) și cu Paul O’Neill et al. (eds.) Curating After the Global (MIT, 2019).