[MUSEUM OF REAL ESTATE DEVELOPMENT ASSEMBLY]
tranzit.ro/ Iasi
Str. Sf. Atanasie nr. 25, Iași
2 August 2024, 10.00 a.m. – 6.00 p.m. (public event, by invitation only) Participants: George Zamfir, Enikő Vincze, Mișa Dumitriu, Vladimir Us (MD), Mick Wilson (IE/SE), Andreas Fogarasi (AT), Andrei Timofte, Dumitrița Gurău, Sarah Muscalu, Delia Bulgaru, Mona Vătămanu & Florin Tudor, Cătălin Gheorghe, Cristina Moraru, Preeti Kathuria (IND/AT), Sorin Gog, Ovidiu Țichindeleanu (DK/MD), Ioana Florea, STEALTH.unlimited – Ana Džokić and Marc Neelen (SRB/NL), Škart Group (SRB/SI), s.a.b.a. (Silvia Amancei & Bogdan Armanu), Andrei Pripasu.
3 August 2024, 4.00 p.m. – 8.00 p.m., (public event) Participants: Semeneh Ayalew Asfaw (ET), Ovidiu Țichindeleanu (DK/MD), Enikő Vincze, Preeti Kathuria (IND/AT), Mick Wilson (IE), ***STEALTH.unlimited – Ana Džokić and Marc Neelen (SRB/NL).
A heterogeneous group of artists, theoreticians, curators and researchers will be meeting in person for an extensive exchange situation in the frame of The Museum of Real Estate Development. During this meeting, all contributors will be offering glimpses of their knowledge related to the extended theme. Additionally, this set of presentations will attempt to connect two production sites: the space of contemporary art production and activism and the space of academia and activism. These two production sites have in common a shared and overlapping interest in locality and urban space, followed by an extension of this interest towards wider economical, political, social context and processes.
In this context, the emergence and advancement of real estate development allows us to observe how global, national and local factors and actors, capital, land, labor interact and change their behavior and appearance.
[cities and states undergoing change]
[2 august 2024, 10.00-12.00]
George Zamfir, Real estate investment and uneven development: the state as economic actor shaping financialization processes
The concentration of investment in real estate development in the largest Romanian urban centers has taken a distinct physical appearance even before the pandemic. Mid-sized cities similarly witnessed the transformation of urban land into an increasingly valuable asset. Productive economic actors certainly play a part in the attractiveness of certain geographic areas. However, while the state plays a distinct role as policy steward of speculatory real estate practices, in some cases it also acts as a productive economic actor. The city of Târgu Jiu is the administrative center of control for lignite extraction and conversion into electricity. The direct and strategic involvement of the state in the management of Oltenia Energy Complex, the largest employer in Gorj county, skewed the rest of the industrial activity in the area. Târgu Jiu also witnessed unplanned intensive real estate development projects. Its distinct industrial geography, coupled with its unrestrictive urban hinterlands rendered specific financial real estate practices.
Eniko Vincze, Inter-urban competition for real estate development between “Silicon Valley” (Cluj) and “El Dorado” (Brașov)
In a post-privatization context, local governments contribute to creating favorable conditions for real estate development and, encouraged by the World Bank, engage their cities in a developmental inter-urban competition. My presentation discusses how, in the past decade, the regional cities of Cluj and Brașov, named the Silicon Valley of Europe and the El Dorado of real estate development, have used their former industrial platforms to attract real estate investors and developers at a different pace and under the influence of divergent re-industrialization trends.
Mișa Dumitriu, Restitution, land fragmentation, and urban planning at the fringes of Romania’s capital city. What went wrong?
The 1990s’ property restitution and privatization laws opened in Romania the paths for reshaping rural territories. The ownership structure change led to a high fragmentation of land, which set the preconditions for a specific morphology of urban structure. When placed in the proximity of a regional center, the rural localities underwent a distinct transformation led mostly by the speculative interests of the early 2000s’ real estate boom. What started as a suburbanization process diverged into an intensive sprawled urbanization helped by the context of a public administration infused with neo-liberal political-economic ideas. This presentation argues that the land property geography of Bragadiru – a newly formed city at the outskirts of Bucharest, Romania’s capital city – and the individual financial interests of the investors influenced the urban planning process and the spatial morphology, which resulted in highly dysfunctional urban areas, with poor infrastructure and poor living conditions.
Vladimir Us, Chisinau Civic Center – beyond the red lines
I will give an overview of more of a decade of activities (artistic interventions, architecture workshops, community events, etc) organized by Oberliht Association around Zaikin Park, a piece of green area located in the historic part of the city of Chisinau that was caught between the red lines of Cantemir Bulevard, a piece of infrastructure that was planned during socialist period but never actually materialized. The General Urbanistic Plan of Chisinau acts both as a protector of this small park but also as a continuous threat to its very existence.
Mick Wilson, Irish Home Removal: From the Land Question to the Housing Question
This presentation considers the specificity of the current accommodation crisis in Ireland and the history of Irish housing policy. Drawing on the different analyses of political economists, activist scholars, political commentators, and artists there is an attempt to consider some of the claims for Irish exceptionalism with respect to European comparators. This presentation also considers how the tensions between evidentiary discourses and larger historical narratives have shaped current debates.
Andreas Fogarasi, Nine Buildings, Stripped
What do society, politics, or history “look like” and how are those images shaped, and re-invented over time? “Nine Buildings, Stripped” is a long-term project that documents the changing architectural surfaces of the city by collecting actual fragments of buildings, both demolished and newly built. The results are “material packages”, wall-mounted sculptures composed of original parts of buildings that no longer exist and samples or parts of the structures that replaced them (facade elements, floorboards, tiles, glass panels, doors, bricks, color samples, etc.). They offer radically abstract portraits, reduced to materiality, colors, and tactile qualities, of specific urban situations across time. Between image and sculpture, surface and depth, document and construct, they embody example cases of how we build and rebuild at given moments: material freeze-frames that capture the complexity of the city’s genesis in vivid tableaus. By exposing the changing materials of the city, and the various motivations behind this constant re-building of the urban environment, I highlight the emergence and visible expression of political, economic, cultural, and sociological structures and the interconnectedness of seemingly diverse discourses: technology, culture, ecology, fashion, heritage conservation, or local lore.
Andrei Timofte, Fields of Interest and Limits of Artistic Research: the Social Factory of Desire
At a five-year distance from the completion of the doctoral studies, the presentation allows the reconsideration of some critical nodes and recurrent artistic research aspects of the personal activity. The main themes addressed in the video essays, objects and interventions produced during the research are drawn for reconsideration. The themes addressed draw connections between the global market, immaterial labor and human capital. In the local context, I analyzed the emergence of immaterial labor as a dominant economic form during the transition period that started at the beginning of the 90s. The project identifies mutations in the process of archiving and valorizing modernist cultural memory, specific to national states within the rise of a new global economic order. Thus, my initial research analyzed the adjustment of social relations and identity behaviors in the context of uneven development, from the perspective of the new dominant social classes. The study followed the role and influence of human capital on subjectivity and the contradiction between dominant social attitudes and the formation of a new political subject based on solidarity and common social experience, as a result of joining the European space. Over the course of a few slides I will reconsider the relationship between art, work and exploitation, trying to critically articulate the economic changes in the cultural industries that have occurred with the rise of neoliberal policies. In the economy of the project, the dynamic image represented an empathic component of social knowledge and a method of articulating artistic subjectivity. How does my own social experiences, housing efforts, and work relationships changed during this time?
[sites for organizing consent]
[2 august 2024, 12.40-15.00]
Dumitrița Gurău, Mural Art And The Aestheticization Of Public Space. Artistic Alternatives To Urban Kitsch
The subject of the present research refers to the aesthetic issue of contemporary cities, as an effect of globalization. In addition to the eclecticism of public spaces, kitsch, aggressive street advertising and other aesthetic inadvertencies have a negative influence on public space, especially when they neglect the identity of the area in favor of commercial interests. And this raises the issue of the lack of artistic vision in the organization of urban spaces today. Is it about ignoring cultural values in favor of the economic interests of the cities or the major influence of the historical course that some cities have gone through?
Sarah Muscalu, The City as an Archive
In recent decades, artists have been increasingly inspired by the archive, understood as a space of commitment, and have found in it a resource of their practice and philosophies. If we discuss the use of archives in artistic practices, many of them have developed discourses in relation to the city, urban transformations and the dynamics of housing. The definition of the archive in its practical sense stops at the idea of the archive as a process, something that takes place despite the compilation, preservation, and so on that actually constitutes the archival space. The archive is a space where the future is as important as the past.
Delia Bulgaru, Mapping Urban Transformations Through Art Projects or Observing Urban Transformations Through Long-term Artistic Practices
Starting with artistic projects by Satellite group (2007-2012) and continuing with cultural projects developed by Satelit association (2019-present), the presentation follows several versions of the urban present of the city of Iasi, captured by documenting temporary artistic interventions located in certain places in public space. The urban transformations of the last 17 years have entailed profound and accelerated changes in urban patterns and processes across all spheres of local life therefore artistic initiatives in public space can complement, intentionally or not, data and knowledge regarding the dynamics and directions of urban changes and also their durability. In an attempt to understand through contemporary art several aspects related to housing, architectural aesthetics, the functionality of spaces dedicated to shared activities, the long-term concerns of artistic projects capture some parts of the city that have been remodeled often.In the cultural field, the interest in the representation and use of the “city” as a site/testing ground and debates, loaded with historical information about urban places/points that have disappeared or have been partially modified, contributes to the construction of the narrative of “urban transformations” through diverse and sometimes unusual instruments and perspectives.
Mona Vătămanu & Florin Tudor, Persepolis
Persepolis, a photographic project we started around 1999 /2000 explores post-socialist dwelling. Departing from the idea that Bucharest contains superimposed patterns of constructed utopia, our presentation will focus on the photographic series that document the co-existence of different architectural and historical strata of the city. Two other projects, Văcărești and Il Mondo Novo, will be evoked in the presentation as a reflection on the relation between architecture and memory as a process of continuous erasure, destruction and construction.
Cătălin Gheorghe, The Discarded Museum
When we approach the condition of the contemporary museum, we are in the situation to recall a set of key practices that defines the management, design and curation of such an institution, namely that a museum should be inclusive, immersive, participative, interactive, multisensorial, performative, community-oriented, digital, data responsible, sustainable, among others.
Otherwise, questioning the museum as an institution in the context of a strategical cross fertilisation of sciences, arts, entertainments and different forms of educations, paradoxically potentiate by an endemic commercial impulse to diversify the audiences, we can think to the function of an experimental museum that would publically express dissatisfactions, distresses, disagreements, misfortunes, and other correlative feelings of the dismissed.
Cristina Moraru, The Empty Museum: Understanding Cultural Disengagement through Bourdieu’s Field Theory
The concept of the “empty museum” can be examined through the lens of Pierre Bourdieu’s field theory, particularly within the sociological framework of cultural production and power dynamics. Bourdieu’s theory delineates the art world as a distinct social field, characterized by its own rules, hierarchies, and forms of capital. The “empty museum” metaphor underscores the relational dynamics between cultural institutions and societal structures. It signifies spaces void of engagement, lacking in public interaction, and failing to fulfill their cultural and educational roles. Bourdieu’s notions of cultural, social, and symbolic capital are pivotal in understanding this phenomenon. Cultural capital, embodied in the knowledge and appreciation of art, is unevenly distributed, often rendering museums inaccessible or irrelevant to broad segments of the population. The “empty museum” thus symbolizes the exclusivity and elitism prevalent within the art field, where cultural production and consumption are dominated by those possessing the requisite capital. Social capital, reflected in the networks and relationships that connect individuals within the art world, further delineates boundaries. Museums, as arbiters of taste and cultural legitimacy, often perpetuate existing social hierarchies by privileging certain narratives and artists. This exclusivity can alienate potential visitors, resulting in physical and metaphorical emptiness. Symbolic capital, the recognition and prestige associated with art, reinforces these dynamics. The “empty museum” highlights a disjunction between the institution’s perceived cultural authority and its actual social relevance. When museums fail to resonate with or attract diverse audiences, their symbolic power diminishes, questioning their role within the broader cultural field. Through Bourdieu’s field theory, the “empty museum” emerges as a critique of institutional practices and societal inequities. It invites a reevaluation of how museums can democratize access to cultural capital, foster inclusivity, and redefine their roles as vibrant, participatory spaces within the social fabric. This problematization underscores the need for structural changes that bridge the gap between cultural institutions and the diverse publics they aim to serve.
Preeti Kathuria, Motivation in Contemporary Curatorial Research and Writing
Describing and interpreting contemporary art practice through writing is a tough-enough task. It involves stabilizing and substantiating words and language to convey the multivalence of art practices. Curatorial writing over the years has expanded into an intensely vast ambit of content generation. Besides steering the artist-audience connection through conventional wall texts, display panels, press releases, artist statements and catalog essays; the multi-vocal discipline is expected to administer several user-friendly virtual formats too, like website texts, podcasts, grant applications, blogs, press articles, and social media blurbs. Outside the basic function of describing and interpreting, an opinionless piece written for the general-audience, further demands a careful mediation of new information with sufficient fact-checking and no room for callous patronizing. Even though curatorial writing hinges on keen witted-observation and the articulation of its own parameters of inquiry; it thrives on the consistent effort to establish a triangulation between description, research and personal experience. And the glue to hold this together is
to prioritize information, richness, texture, readability and coherence in writing. The process of research-based curatorial writing, therefore, operationalizes and prioritizes certain ideas that are already always embedded within certain specific contexts. Faced with puzzles and powers, the motivation to write meaningfully, is then, a sort of layering; a persuasive proposition to engage; and a discovery along the process of research.
[places of contestation]
[2 august 2024, 16.00-18.00]
Sorin Gog, Industrial heritage, urban regeneration and the politics of memory
This presentation focuses on the capitalist development of brownfields in contemporary Romania and analyzes the urban regeneration strategies employed by the local public administration in the de-industrialized city of Resita in order to deal with a national neo-liberal framework of financing the local state. In the context of de-industrialization and decaying urban-life, the development of the city infrastructure depends very much on attracting and managing European funded projects and on creating the conditions for capital investments. In order to achieve this, urban regeneration is employed by the local administration as a way of creating a boutique-city tailored for the middle-class. In this context I analyze the industrial heritage form the city and question the politics of memory and the way it representes the working-class.
Ovidiu Țichindeleanu, The City as Intimate Colonization.
As an observing witness of the radical transformations of the cities from the region of South-East Europe in the past decades, I propose a few references for the cultural history of alienation of the post-socialist city.
Ioana Florea, Post-industrial “myths”
The dominant capitalist discourses have insisted in the last three decades that the socialist economies have crumbled on their own, due to inefficient industrial production and distribution capacities. The strongest counter-narratives to this view were the workers stories and memories – but they were often disqualified by the dominant actors and information channels/platforms as “myths”. Slowly, since the 1990s, they were silenced, while the economy and the state were restructured according to the new requirements of the global capital flows. On the contrary, our REDURB research project revealed evidence from diverse sources that actually back the so-called “myths”. The presentation will reflect on this evidence. It illustrates how capitalism used/ uses deindustrialization as a way to dismantle economies and turn brownfield (as well as greenfield) sites into profit extraction.
***Stealth.Unlimited, Цentar for New Cooperative Housing (Belgrade)
How do we arrive at a future that we cannot – or dare not – imagine? In 2023, a group of people came together to kickstart a new chapter in housing development in Serbia. Housing that does not plunder our future but instead forms a robust, supportive base for the communities that initiate, jointly own, and live in it. Something that deviates so much from our realities today that we have collectively started a journey to imagine, embody, and propel us forward. In this contribution, we look at the rolling adventure of the Цentar for New Cooperative Housing in Belgrade.
Škart (group) (Djordje Balmazovic): Working Together
”In the presentation, I will show the practice of Škart group from 1990-2000 and from 2000 onward. If I had to decribe škart’s work in a few words, it would be – working together. From the beginning until now, the škart group has had a few goals: 1) trying to communicate with people outside of the so-called art field, 2) trying to work in larger groups and collectives than škart is itself, and 3) trying to achieve satisfaction in working, thinking that having pleasure and learning from others during the work is more important than making the perfect product.”
Silvia Amancei & Bogdan Armanu, Can one be poor and happy? Can one be poor and an artist? Can one work and be happy? Can one work and be an artist?
We find that it is becoming impossible to speak about art and the means of producing art, or any other cultural activity, without talking about the surplus on which this activity is a direct result. Lack has continuously eroded our will to envisage a future, from childhood on, and we believe that this is not a singular reality… that this experience of being and living, in a continuous state of uncertainty, shortcomings and failed hopes / dreams, this is the common language that is uniting us in a boiling soup of exhaustion.
Andrei Pripasu, A craftsman’s perspective
As an architect who has switched professions to become a full-time furniture maker, I will try to put together a short speculative report based on my personal experience and impressions after several years of making furniture for private clients that mainly inhabit new housing estates in Iaşi and the surrounding suburbs.
[new political subjectivities]
[3 august 2024, 16.00-20.00]
Semeneh Ayalew Asfaw, The Making of a capital: the state, urban development and classed subjects in postwar Addis Ababa (1941-1974)
This paper attempts to show the emergence of popular classes in Addis Ababa in the decades prior to the 1974 conjuncture. It seeks to show the production of a broad gamut of social classes and groups in the capital of imperial Ethiopia (Addis Ababa) as a product of the imbrication of state activity, and the self-activity of social forces (especially youth). Class and subject formation in postwar Addis Ababa (1941-1974) are discussed here as a product of the twin and interlinked processes of state activity and social ingenuity. My talk will hence have two nodes—the the role of the modernist imperial state in the transformation of the physical spaces of the capital, and strategies of survival and social and cultural coherence as a collective act by social forces. While on the one hand, the lecture demonstrates how the state, through urban design, the construction of modern residential, commercial and public buildings, squares, and infrastructural networks such as roads delineated urban social spaces in Addis Ababa, in the 1950s, 1960s and 1970s, it also shows how rural-urban influx and informalization of work and settlement concentrated predominantly young, poor urban inhabitants in the capital. In this period, as the state media discursively depicted young residents of Addis Ababa who immigrated from the countryside as surplus labor “loitering” and panhandling in the capital, social ingenuity expressed in informal settlements, the proliferation of menial and informal work, creative acts of living provided precarious living for the majority of Addis Ababa’s population. My talk will connect this story of state activity and social acts of living with the outbreak of social protest and revolution in 1974 Ethiopia. I then end my talk by highlighting the resonance of contemporary “urban development” in Addis Ababa with historical processes of city making as a state project—and how popular social activity was enfolded and imbricated with state aspirations of “urban modernity”.
Ovidiu Tichindeleanu, The Semi-Periphery and the Internal Divide of the MIddle Class
Recent local studies on the city as a site of capital accumulation and political violence, as well as on urbanity as a concentration of symbolic power and at the same time as erasure of select memories, have brought a deeper understanding of the specific transformations of capitalism itself, in its cores, after three decades of transition to capitalism in Eastern Europe. I propose a synthesis of these contributions and a reflection on the internal contradictions of class formation at the semi-periphery, bringing into focus the trajectory of the local elites in a world-system which is undergoing fundamental transformations.
Enikő Vincze, The destructive creativity of capitalism – a view from financialized real estate development on the ruins of deindustrialization
My presentation reconfigures the concept of creative destruction in a Marxist tone by the notion of destructive creativity. It proposes to politicize capitalism’s need to enforce the devaluation and destruction of old productive forces and built environments and replace them with something new to create innovative opportunities for capital investment in response to its business cycles. In this endeavor, I will use examples from the REDURB project to highlight how capital switching, spatial fixing, recomposing class relations, and re-urbanization worked in relation to Romania to destroy the socialist industrial complex and replace it with a post-industrial real estate/financial complex.
Preeti Kathuria, Consequent Land
Farming is contingent to Land, just like the crop is contingent to rain and life to basic sustenance. A number of contemporary artists have made concerted efforts to acknowledge and address the issues of land and the complexities of being a farmer. Some artworks emerged from a deep understanding of land as site and the social structures of rural life while a few others have attempted to valorize the seemingly distant crisis. These artistic practices have raised different questions about the relationship between the land and the farmer in the context of development that manifests unevenly within and between disparities such as structural poverty, gender inequality, food and water insecurity, land degradation, energy and climate crisis, caste structures, and more. Consequent Land is a collective expression of the crisis in the agriculture sector in India that has been addressed by some contemporary artists, many of whom come from the rural context themselves. This installation brings together the titles of artworks that typically address land as a recurrent theme. Although the artworks do not share a common analysis of the crisis, many commentators have identified inequality and corporatisation as key drivers of the crisis.
Mick Wilson, A speculative genealogy of (mostly anglophone) artistic discourses on Real Estate
This presentation will consider some of the different ways in which contemporary art has become a site for critical commentary, analysis and intervention into housing and real estate speculation. The talk provides an introductory outline of diverse artistic responses to housing policy and urban development, drawing upon examples from Ireland, Portugal, Sweden, the UK, and the USA.
***STEALTH.unlimited – Ana Džokić and Marc Neelen
From where we live, the world has drifted away. This talk stutters out of a perpetual ending of the world “as we know it” – time travel starting from Belgrade’s 1990s obliterated concept of societal ownership, moving on to the 2000s methodical scavenging of its carcasses, then a Global Financial Crisis that found nothing more left to foreclose in our society, to spin to a glittering Belgrade Waterfront Development that, like a real-estate zoo, has landed in our city for us to peek at. And there we were – this city didn’t want or need us. And someday, your city won’t want you either. Hence, we have started rewriting our options. Using collective action, adaptation, and persistence, we may have carved out a path from the ruins of today’s future.
[MUSEUM OF REAL ESTATE DEVELOPMENT ASSEMBLY]
tranzit.ro/ Iasi
Str. Sf. Atanasie nr. 25, Iași
2 August 2024, 10.00 a.m. – 6.00 p.m. (eveniment public închis, acces pe bază de invitație) Participanți: George Zamfir, Enikő Vincze, Mișa Dumitriu, Vladimir Us (MD), Mick Wilson (IE/SE), Andreas Fogarasi (AT), Andrei Timofte, Dumitrița Gurău, Sarah Muscalu, Delia Bulgaru, Mona Vătămanu & Florin Tudor, Cătălin Gheorghe, Cristina Moraru, Preeti Kathuria (IND/AT), Sorin Gog, Ovidiu Țichindeleanu (DK/MD), Ioana Florea, STEALTH.unlimited – Ana Džokić and Marc Neelen (SRB/NL), Škart Group (SRB/SI), s.a.b.a. (Silvia Amancei & Bogdan Armanu), Andrei Pripasu.
3 August 2024, 4.00 p.m. – 8.00 p.m., (eveniment public) Participanți: Semeneh Ayalew Asfaw (ET), Ovidiu Țichindeleanu (DK/MD), Enikő Vincze, Preeti Kathuria (IND/AT), Mick Wilson (IE), ***STEALTH.unlimited – Ana Džokić și Marc Neelen (SRB/NL).
Un grup eterogen de artiști, teoreticieni, curatori și cercetători se vor întâlni, în persoană, într-o situație amplă de schimb, în cadrul The Museum of Real Estate Development (Muzeului Dezvoltării Imobiliare). În timpul acestei întâlniri, fiecare participant va oferi frânturi de cunoaștere asupra temei extinse. În plus, situația implică încercarea de a conecta două spații de producție: cel al producției de artă contemporană și cel academic precum și activismele asociate acestora. Aceste două situri de producție împart sau au suprapus interesul în localitate, spațiu și/sau spațiu urban, urmat de o extindere a acestui interes către un context mai larg, cât și în procese economice, politice și sociale largi. În acest context, apariția și avansarea dezvoltării imobiliare ne permite să observăm modul în care factorii și actorii globali, naționali și locali, capitalul, pământul, forța de muncă interacționează și își schimbă aspectul și comportamentul.
[orașe și state în curs de schimbare]
[2 august 2024, 10.00-12.00]
George Zamfir, Investiții imobiliare și dezvoltare inegală: statul ca actor economic care modelează procesele de financiarizare
Concentrarea investițiilor în dezvoltarea imobiliară în cele mai mari centre urbane românești a căpătat un aspect fizic distinct chiar dinainte de pandemie. Orașele de dimensiuni medii au fost martorele transformării terenurilor urbane într-un activ din ce în ce mai valoros. Actorii economici productivi joacă cu siguranță un rol în atractivitatea anumitor zone geografice. Cu toate acestea, în timp ce statul joacă un rol distinct ca administrator politic al practicilor imobiliare speculative, în unele cazuri el acționează și ca un actor economic productiv. Municipiul Târgu Jiu este centrul administrativ de control pentru extracția lignitului și transformarea lui în energie electrică. Implicarea directă și strategică a statului în managementul Complexului Energetic Oltenia, cel mai mare angajator din județul Gorj, a influențat restul activității industriale din zonă. Târgu Jiu a fost, de asemenea, martor la proiecte intensive de dezvoltare imobiliară neplanificate. Geografia sa industrială distinctă, cuplată cu hinterland-ul său urban nerestrictiv au condus către practici imobiliar-financiare specifice.
Eniko Vincze, Competiția inter-urbană pentru dezvoltare imobiliară între “Silicon Valley” (Cluj) și “El Dorado” (Brașov)
În contextul post-privatizare, guvernările locale contribuie la crearea unor condiții favorabile pentru dezvoltare imobiliară și, încurajate de Banca Mondială, angrenează orașele lor într-o competiție inter-urbană dezvoltaționistă. Prezentarea mea discută cum, în ultimul deceniu, orașele regionale Cluj și Brașov, numite “Silicon Valley al Europei” și “El Dorado al Dezvoltării Imobiliare”, au folosit fostele lor platforme industriale pentru a atrage investitori și dezvoltatori imobiliari într-un ritm diferit și sub influența unor tendințe divergente ale reindustrializării.
Mișa Dumitriu, Retrocedări, fragmentarea proprietății și planificare urbană la marginea capitalei. Ce nu a mers?
Legile privind retrocedarea proprietății și privatizarea din anii ‘90 au deschis în România căi pentru remodelarea teritoriilor rurale. Schimbarea structurii proprietății a condus la o fragmentare ridicată a terenurilor, ceea ce a creat premisele unei morfologii specifice a structurii urbane. Atunci când au fost plasate în proximitatea unui centru regional, localitățile rurale au suferit o transformare distinctă, condusă mai ales de interesele speculative ale boom-ului imobiliar de la începutul anilor 2000. Ceea ce a început ca un proces de suburbanizare s-a transformat într-o urbanizare de tip sprawl, ajutată de contextul unei administrații publice infuzate cu idei politico-economice neoliberale. Prezentarea va susține că geografia proprietății funciare din Bragadiru – un oraș nou format la periferia Bucureștiului, capitala României – și interesele financiare individuale ale investitorilor au influențat procesul de planificare urbană și morfologia spațială, ceea ce a dus la apariția unor zone urbane disfuncționale, cu infrastructură deficitară și condiții de viață scăzute.
Vladimir Us, Centrul civic al Chișinăului – dincolo de liniile roșii
Voi oferi o privire de ansamblu asupra a peste un deceniu de activități (intervenții artistice, ateliere de arhitectură, evenimente comunitare etc) organizate de Oberliht Association în jurul Parcului Zaikin, o zonă verde situată în partea istorică a orașului Chișinău care a fost prinsă sub liniile roșii ale Bulevardului Cantemir, un proiect de infrastructură planificat în perioada socialistă care nu s-a materializat niciodată. Planul Urbanistic General al Chișinăului acționează deopotrivă ca protector al acestui mic parc și ca amenințare continuă la adresa existenței sale.
Mick Wilson, Îndepărtarea locuințelor irlandeze: de la problema terenului la problema locuirii
Această prezentare ia în considerare specificul crizei actuale a locuințelor din Irlanda și istoria politicii locuințelor irlandeze. Pe baza diferitelor analize ale economiștilor politici, ale activiștilor, comentatorilor politici, cât și ale artiștilor, există o încercare de a lua în considerare unele dintre revendicările pentru un excepționalism irlandez în raport cel European. Această prezentare ia în considerare, de asemenea, modul în care tensiunile dintre discursurile probatorii și narațiunile istorice mai mari au modelat dezbaterile actuale.
Andreas Fogarasi, Nouă clădiri, dezgolite
Cum „arată” societatea, politica sau istoria și cum sunt modelate și reinventate aceste imagini în timp? „Nine Buildings, Stripped” este un proiect pe termen lung care documentează suprafețele arhitecturale în schimbare ale orașului prin colectarea de fragmente reale de clădiri, atât demolate, cât și nou construite. Rezultatele sunt „pachete de materiale”, sculpturi montate pe perete compuse din părți originale ale clădirilor care nu mai există și mostre sau părți din structurile care le-au înlocuit (elemente de fațadă, parchet, gresie, panouri de sticlă, uși, cărămizi, mostre de culoare, etc.). Ele oferă portrete radical abstracte, reduse la materialitate, culori și calități tactile, ale unor situații urbane specifice de-a lungul timpului. Între imagine și sculptură, suprafață și profunzime, document și construct, ele întruchipează exemple despre cum construim și reconstruim în anumite momente: cadre fixe materiale care surprind complexitatea genezei orașului în tablouri vii. Expunând materialele în schimbare ale orașului și diversele motivații din spatele acestei reconstruiri constante a mediului urban, evidențiez apariția și expresia vizibilă a structurilor politice, economice, culturale și sociologice și interconectarea discursurilor aparent diferite: tehnologie, cultură, ecologie, modă, conservarea patrimoniului sau tradiții locale.
Andrei Timofte, Câmpuri de interes și limite ale cercetării artistice: fabrica socială a dorinței
La o distanță cincinală de la finalizarea studiilor doctorale, prezentarea permite reconsiderarea unor noduri critice și aspecte recurente ale cercetării artistice personale. Sunt propuse către analiză principalele teme abordate în eseurile video, obiectele și intervențiile produse cu ocazia cercetării. Temele abordate trasează legături între piața globală, munca imaterială și capitalul uman. În contextul local am analizat emergența muncii imateriale ca formă economică dominantă în perioada tranziției demarată la începutul anilor ‘90. Proiectul identifică mutații în ceea ce privește procesul de arhivare și valorizare a memoriei culturale moderniste, specifică statelor naționale odată cu ascensiunea unei noi ordini economice globale. Astfel, cercetarea inițială a analizat ajustarea relațiilor sociale și a conduitelor identitare în contextul dezvoltării neuniforme, din perspectiva noilor clase sociale dominante. Studiul a urmărit rolul și influența capitalului uman asupra subiectivității și contradicția dintre atitudinile sociale dominante și formarea unui nou subiect politic bazat pe solidaritate și experiență socială comună, ca urmare a aderării la spațiul european. Pe parcursul a câtorva slide-uri voi reconsidera relația dintre artă, muncă și exploatare, încercând să articulez în mod critic schimbările economice din industriile culturale survenite odată cu ascensiunea politicilor neoliberale. În economia proiectului, imaginea dinamică a reprezentat o componentă empatică a cunoașterii sociale și o metodă de articulare a subiectivității artistice. Cum s-au schimbat în această perioadă propriile experiențe sociale, eforturile de locuire cât și relațiile de muncă?
[situri pentru organizarea consimțământului]
[2 August 2024, 12.40-15.00]
Dumitrița Gurău, Arta murală și estetizarea spațiului public. Alternative artistice la kitsch-ul urban
Subiectul cercetării de față se referă la problematica de ordin estetic a orașelor contemporane, ca efect al globalizării. Pe lângă eclectismul spațiilor publice, kitsch-ul, publicitatea agresivă stradală și alte inadvertențe estetice au o influență negativă asupra spațiului public, mai ales, când acestea neglijează identitatea zonei în favoarea intereselor comerciale. Iar acest lucru ridică problema lipsei viziunii artistice în organizarea spațiilor urbane de astăzi. Este vorba despre ignorarea valorilor culturale in favoarea intereselor economice ale orașelor sau influența majoră a decursului istoric prin care au trecut unele orașe?
Sarah Muscalu, Orașul ca arhivă
În ultimele decenii, artiștii s-au inspirat din ce în ce mai mult din arhivă, înțeleasă ca un spațiu al angajamentului, și au găsit în ea o resursă a practicii și filozofiilor lor. Dacă discutăm despre utilizarea arhivelor în practicile artistice, multe dintre ele au dezvoltat discursuri în legătură cu orașul, transformările urbane și dinamica locuinței. Definiția arhivei în sensul ei practic se oprește la ideea arhivei ca proces, ceva care are loc în ciuda compilarii, conservării etc. care constituie de fapt spațiul arhivistic. Arhiva este un spațiu în care viitorul este la fel de important ca și trecutul.
Delia Bulgaru, Cartografierea transformărilor urbane prin proiecte de artă sau observarea transformărilor urbane prin practici artistice pe termen lung
Pornind de la proiectele artistice ale grupului Satellite (2007-2012) și continuând cu proiecte culturale dezvoltate de asociația Satelit (2019-prezent), prezentarea urmărește mai multe versiuni ale prezentului urban al orașului Iași, capturate prin documentarea unor intervenții artistice temporare amplasate în anumite locuri în spațiul public. Transformările urbane din ultimii 17 ani au presupus schimbări profunde și accelerate în modele, procese urbane și în toate sferele vieții locale, de aceea inițiativele artistice desfășurate în spațiul public pot completa, în mod intenționat sau nu, informații și cunoștințe privind dinamica și direcțiile schimbărilor urbane, dar și durabilitatea acestora. În încercarea de a înțelege prin artă contemporană diferite aspecte legate de locuire, estetică arhitecturală, funcționalitatea unor spații dedicate activităților în comun, preocupările pe termen lung regăsite în lucrări de artă surprind părți ale orașului care s-au remodelat des. În domeniul cultural, interesul pentru reprezentarea și utilizarea „orașului” ca loc/ teren de testare și dezbateri, încărcat de informații istorice referitoare la puncte urbane care au dispărut sau au fost modificate parțial, contribuie la construirea narațiunii „transformărilor urbane” prin instrumente și perspective diverse și uneori neobișnuite.
Mona Vătămanu & Florin Tudor, Persepolis
Persepolis, un proiect fotografic la care am început să lucrăm în anii 1999 /2000 explorează locuirea post-socialistă. Pornind de la conștientizarea faptului că Bucureștiul contine suprapuneri de utopie construită, prezentarea noastră se va concentra pe seria fotografică care documentează coexistența diferitelor straturi arhitecturale și istorice ale orasului. Alte două proiecte Văcărești și Il Mondo Novo vor fi evocate în prezentare ca o reflecție asupra arhitecturii și memoriei ca proces de ștergere, distrugere și construcție continuă.
Cătălin Gheorghe, The Discarded Museum (Muzeul abandonat)
Când abordăm condiția muzeului contemporan, ne aflăm în situația de a aminti un set de practici cheie care definesc managementul, designul și curatorierea unei astfel de instituții și anume că un muzeu ar trebui să fie incluziv, imersiv, participativ, interactiv, multisenzorial, performativ, orientat către comunitate, digital, responsabil de date, sustenabil, printre altele.
Altfel, chestionând muzeul ca o instituție în contextul unei fertilizări strategice încrucișate a științelor, artelor, divertismentului și diferitelor forme de educație, potențate paradoxal de un impuls comercial endemic de diversificare a publicului, ne putem gândi la funcția unui muzeu experimental care ar exprima în mod public nemulțumirile, suferințele, dezacordurile, nenorocirile și alte sentimente corelative ale celor lăsați la o parte.
Cristina Moraru, Muzeul gol: Înțelegerea dezangajării culturale prin intermediul „teoriei câmpului” a lui Pierre Bourdieu
Conceptul de „muzeu gol” poate fi examinat prin prisma „teoriei câmpului” a lui Pierre Bourdieu, cu precădere în cadrul sociologic al producției culturale și al dinamicii puterii. Teoria lui Bourdieu delimitează lumea artei ca un domeniu social distinct, caracterizat prin propriile reguli, ierarhii și forme de capital. Metafora „muzeului gol” evidențiază dinamica relațională dintre instituțiile culturale și structurile societale, făcând trimitere la spații lipsite de angajament și interacțiune publică și care nu își îndeplinesc rolul cultural și educațional. Noțiunile de capital cultural, social și simbolic ale lui Bourdieu sunt esențiale pentru înțelegerea acestui fenomen. Capitalul cultural, regăsit în cunoașterea și aprecierea artei, este distribuit inegal, făcând adesea muzeele inaccesibile sau irelevante pentru segmente largi ale populației. În acest context, „muzeul gol” simbolizează elitismul prevalent în anumite sfere ale lumii artei, unde producția și consumul cultural sunt dominate de cei care dețin capitalul necesar. Capitalul social, reflectat în rețelele și relațiile care structurează lumea artei, delimitează și mai mult aceste granițe. Muzeele, ca arbitri ai gustului și ai legitimității culturale, perpetuează adesea ierarhiile sociale existente prin privilegierea anumitor artiști și favorizarea anumitor relatări istorice. Această perspectivă exclusivistă poate îndepărta potențialii vizitatori, rezultând un gol fizic și metaforic. Capitalul simbolic, recunoașterea și prestigiul aferent lumii artei, consolidează această dinamică. „Muzeul gol” evidențiază o disjuncție între autoritatea culturală percepută a instituției și relevanța sa socială, reală. Atunci când muzeele nu reușesc să rezoneze cu, sau să atragă un public divers, puterea lor simbolică scade, punând sub semnul întrebării rolul lor în domeniul cultural mai larg. Prin intermediul „teoriei câmpului” a lui Bourdieu, „muzeul gol” se conturează ca o critică a practicilor instituționale și a inechităților societale, invitând la o reevaluare a modului în care muzeele pot democratiza capitalul cultural, pot promova incluziunea și își pot redefini rolul de spații vibrante și participative în cadrul social. Această problematizare subliniază necesitatea unor schimbări structurale care să reducă decalajul dintre instituțiile culturale și publicul divers pe care acestea își propun să le deservească.
Preeti Kathuria, Motivația în cercetarea și scrierea curatorială contemporană
Descrierea și interpretarea practicii artistice contemporane prin scriere este o sarcină suficient de dificilă, care implică stabilizarea și fundamentarea cuvintelor și a limbajului pentru a transmite multivalența practicilor artistice. De-a lungul anilor, scrierea curatorială a devenit tot mai pregnant o sferă vastă de generare de conținut. Pe de o parte, avem direcționarea conexiunii artist-audiență prin texte convenționale pe pereți, panouri, comunicate de presă, declarații ale artiștilor și eseuri de catalog; pe de altă parte, există așteptarea ca această disciplină multi-auctorială să administreze și mai multe formate virtuale prietenoase pentru utilizatori, cum ar fi texte pentru site-uri web, podcasturi, aplicații pentru granturi, bloguri, articole de presă și prezentări de promovare pentru rețelele sociale.
Pe lângă funcția de bază de descriere și interpretare, o lucrare neutră pentru publicul general presupune, în plus, o mediere atentă a noilor informații cu verificarea suficient de riguroasă a faptelor și evitarea oricărui ton condescendent. Scrierea curatorială se bazează pe observații fine și atente și pe articularea propriilor parametri de investigație; dar se afirmă pe efortul constant de a stabili o triangulație între descriere, cercetare și experiența personală. Liantul care le unește este accentul pe informații, substanță, textură, lizibilitate și coerență în scriere. Prin urmare, procesul de scriere curatorială bazată pe cercetare operationalizează și se concentrează pe anumite idei care, întotdeauna, sunt deja încorporate în anumite contexte specifice. Confruntată cu astfel de dileme și dinamici, motivația de a scrie cu sens este, așadar, un fel de stratificare; o invitație persuasivă la implicare; și o descoperire pe parcursul procesului de cercetare.
[locuri ale contestării]
[2 August 2024, 16.00-18.00]
Sorin Gog, Patrimoniu industrial, regenerare urbană și politicile memoriei
Această prezentare se focalizează pe dezvoltarea capitalistă a zonelor industriale dezafectate din România și analizează strategiile de dezvoltare și regenerare urbană angajate de administrația publică locală Reșița, un oraș puternic afectat de dezindustrializare, pentru a face față unui cadru național neoliberal de finanțare a statului local. În contextul dezindustrializării și decăderii vieții urbane, dezvoltarea infrastructurii orașului depinde foarte mult de atragerea și gestionarea proiectelor cu finanțare europeană și de crearea condițiilor pentru investiții de capital. Pentru a realiza acest lucru ‘regenerarea urbană’ este folosită de administrația locală ca o modalitate de a crea un oraș butic, adaptat nevoilor clasei de mijloc. În acest context, analizez patrimoniul industrial din oraș și interoghez politicile memoriei și modul în care aceste reprezintă clasa muncitoare.
Ovidiu Țichindeleanu, Orașul ca o colonizare intimă
Ca martor observator al transformărilor radicale ale orașelor din regiunea Europei de Sud-Est din ultimele decenii, propun câteva referințe pentru istoria culturală a înstrăinării (alienării) orașului post-socialist.
Ioana Florea, „Mituri” post-industriale
Discursurile capitaliste dominante din ultimele trei decenii au insistat că economiile socialiste s-au prăbușit de la sine, din cauza ineficienței producției industriale și a capacităților de distribuție. Cele mai puternice contra-narațiuni la acest punct de vedere au fost poveștile și amintirile muncitorilor – dar acestea au fost adesea descalificate de actorii dominanți și de canalele/platformele de informare drept „mituri”. Încet, începând cu anii 1990, acestea au fost reduse la tăcere, în timp ce economia și statul erau restructurate în conformitate cu noile cerințe ale fluxurilor globale de capital. Dimpotrivă, proiectul nostru de cercetare REDURB a scos la iveală dovezi din diverse surse care susțin de fapt așa-numitele „mituri”. Prezentarea va reflecta asupra acestor dovezi, care ilustrează modul în care capitalismul a utilizat/utilizează dezindustrializarea ca modalitate de a dezmembra economiile și de a transforma siturile brownfield (precum și greenfield) în surse de extracție a profitului.
***Stealth.Unlimited, Цentar for New Cooperative Housing (Belgrade) | Centrul pentru noua locuire cooperatistă (Belgrad)
Cum ajungem la un viitor pe care nu putem – sau nu îndrăznim – să-l imaginăm? În 2023, un grup de oameni s-au reunit pentru a începe un nou capitol în dezvoltarea de locuințe în Serbia. Locuințe care nu ne jefuiesc viitorul, ci formează o bază solidă și de sprijin pentru comunitățile care le inițiază, le dețin în comun și trăiesc în ele. Ceva care se abate atât de mult de la realitățile noastre de astăzi, încât am început o călătorie colectivă pentru a ne imagina, a întruchipa și a ne propulsa înainte. În această prezentare, ne uităm la aventura continuă a Цentar for New Cooperative Housing (Centrului pentru noua locuire cooperatistă) din Belgrad.
Škart (group) (Djordje Balmazovic): Muncind împreună.
”În prezentare mă voi concentra asupra practicii artistice a grupului Škart din perioada 1990-2000 și din 2000 până în prezent. Dacă ar trebui să descriu munca grupului Škart în câteva cuvinte, aș defini-o drept ’a munci împreună’. De la început până acum, grupul Škart a avut câteva obiective: 1) încercarea de a comunica cu oamenii din afara așa-numitului domeniu artistic, 2) încercarea de a lucra în grupuri și colective mai mari decât Škart însuși, și 3) încercarea de a obține satisfacție în muncă, pornind de la convingerea că munca nu înseamnă realizarea unui produs perfect, cât mai ales plăcerea și șansa de a învăța unii de la alții.”
Silvia Amancei & Bogdan Armanu, Poate cineva să fie sărac și fericit? Poate fi cineva sărac și artist? Poate cineva să lucreze și să fie fericit? Poate cineva să lucreze și să fie artist?
Constatăm că devine imposibil să vorbim despre artă și despre mijloacele de producere a artei, sau despre orice altă activitate culturală, fără a vorbi despre surplusul pe care se sprijină această activitate, ca un rezultat direct al ei. Lipsurile ne-au erodat continuu, încă din copilărie, voința de a ne imagina un viitor și credem că aceasta nu este o realitate singulară.., că această experiență de a fi și a trăi, într-o stare continuă de incertitudine, neajunsuri și speranțe/vise eșuate, aceasta este limbajul comun care ne unește într-o ciorbă clocotită de epuizare.
Andrei Pripasu, Perspectiva unui meșter
În calitate de arhitect care și-a schimbat meseria pentru a deveni producător de mobilă cu normă întreagă, voi încerca să alcătuiesc un scurt raport speculativ bazat pe experiența și impresiile mele personale, după câțiva ani de muncă în construcția de mobilier pentru clienți privați care locuiesc cel mai adesea în ansambluri rezidențiale noi din Iași și în suburbiile din jur.
MUZEUL DEZVOLTĂRII IMOBILIARE
+ SCREENING
+ EXHIBITION
+ ASSEMBLY
+ PROPAGANDA TOURS
Presentations by Semeneh Ayalew Asfaw (ET/UAE), Ovidiu Țichindeleanu (DK/MD), Enikő Vincze (RO), Preeti Kathuria (IND/AT), Mick Wilson (IE/SE), ***STEALTH.unlimited – Ana Džokić and Marc Neelen (SRB/NL).
The main partner of tranzit.ro is the ERSTE Foundation.
Museum of Real Estate Development is organized by tranzit.ro/ Iasi and 1+1 (Iași) in partnership of Oberliht Association (Chisinau), Fundația Desire (Cluj-Napoca), Asociația Quantic (București) and National University of Arts George Enescu (Iași). This is a cultural project co-financed by the Administration of the National Cultural Fund. (AFCN). This project does not necessarily represent the position of The Administration of the National Cultural Fund. AFCN is not responsible for the content of the project or how project results can be used. These are entirely the responsibility of the beneficiary of the funding.
Partenerul principal al tranzit.ro este Fundația ERSTE.
Museum of Real Estate Development este organizat de tranzit.ro/Iasi și 1+1, în parteneriat cu Asociația Oberliht (Chișinău), Fundația Desire (Cluj-Napoca), Asociația Quantic (București) și Universitatea Națională de Arte ”George Enescu”, Iași. Acesta este un proiect cultural cofinanțat de Administrația Fondului Cultural Național. (AFCN). Acest proiect nu reprezintă neapărat poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă pentru conținutul proiectului sau pentru modul în care rezultatele proiectului pot fi utilizate. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.
[noi subiectivități politice]
[3 august 2024, 16.00-20.00]
Semeneh Ayalew Asfaw, Construirea unei capitale: statul, dezvoltarea urbană și subiecții transformați în clase în Addis Abeba postbelic (1941-1974)
Articolul își propune să traseze evoluția claselor populare în Addis Abeba în deceniile anterioare evenimentelor din 1974. Scopul urmărit este acela de a arăta cum un spectru larg de clase și grupuri sociale au apărut în capitala Etiopiei imperiale (Addis Abeba) ca rezultat al inyeracțiunii dintre activitatea statului și autoactivitatea forțelor sociale (în special a tinerilor). Formarea claselor și a subiecților în Addis Abeba postbelică (1941-1974) este discutată aici ca un produs al proceselor îngemănate și interconectate de activitate a statului și ingeniozitate socială. Prezentarea mea se va concentra, prin urmare, pe două aspecte – rolul statului imperial modernist în transformarea spațiilor fizice ale capitalei și strategiile de supraviețuire și coerență socială și culturală ca act colectiv al forțelor sociale. Pe de o parte, prelegerea demonstrează cum statul, prin design urban, construirea de clădiri rezidențiale, comerciale și publice moderne, piețe și rețele de infrastructură, precum drumuri, a delimitat spațiile sociale urbane din Addis Abeba în anii 1950, 1960 și 1970; de asemenea, arată cum afluxul rural-urban și informalizarea muncii și a așezărilor au concentrat în capitală locuitori urbani predominant tineri și săraci. În această perioadă, în timp ce discursul mass-mediei de stat prezenta tinerii rezidenți ai Addis Abeba care imigraseră din mediul rural drept forță de muncă excedentară care „bântuie” și cerșește în capitală, ingeniozitatea socială exprimată prin așezări informale, proliferarea muncii necalificate și informale, actele creative de supraviețuire au asigurat un trai precar pentru majoritatea populației din Addis Abeba. Prezentarea mea va corela această poveste a activității statului și a actelor sociale de viețuire cu izbucnirea protestelor sociale și a revoluției din Etiopia din 1974. Voi încheia prelegerea subliniind rezonanța „dezvoltării urbane” contemporane din Addis Abeba cu procesele istorice de formare a orașului ca proiect de stat și cum activitatea socială populară a fost inclusă în aspirațiile statului către o „modernitate urbană” și îmbinată în acestea.
Ovidiu Tichindeleanu, The Semi-Periphery and the Internal Divide of the MIddle Class (Semi-periferia și diviziunea internă a clasei de mijloc)
Studiile locale recente despre oraș ca sit al acumulării de capital și al violenței politice, precum și asupra urbanității ca o concentrare a puterii simbolice și, în același timp, ca ștergere a anumitor amintiri, au adus o înțelegere mai profundă a transformărilor specifice ale capitalismului însuși, în profunzimile sale, după trei decenii de tranziție la capitalism în Europa de Est. Propun o sinteză a acestor contribuții și o reflecție asupra contradicțiilor interne ale formării claselor sociale la semiperiferie, punând în evidență traiectoria elitelor locale într-un sistem-lume aflat în cursul unor transformări fundamentale.
Enikő Vincze, Creativitatea destructivă a capitalismului – o privire dinspre dezvoltarea imobiliară financializată pe ruinele dezindustrializării
Prezentarea mea reconfigurează conceptul distrugerii creative într-un ton Marxist prin noțiunea creativității destructive. Propune politizarea nevoii capitalismului de a forța devalorizarea și distrugerea forțelor productive și mediilor construite vechi și de a le înlocui cu ceva nou în vederea creării unor oportunități inovative pentru investiția de capital ca răspuns la ciclurile sale de afaceri. În acest efort, voi folosi example din proiectul REDURB pentru a arăta cum permutarea capitalului între sectoare economice și spații geografice, reconfigurarea relațiilor de clasă și reurbanizarea au funcționat în România pentru a distruge complexul industrial socialist și al înlocui cu complexul imobiliar/financiar.
Preeti Kathuria, Consequent Land / Pământul Care A Rămas
Agricultura depinde de pământ, la fel cum recolta depinde de ploaie, iar viața de mijloace de subzistență.
Un număr de artiști contemporani au făcut eforturi concertate pentru a recunoaște și a aborda problemele legate de pământ și complexitățile pe care le implică viața de fermier. Unele lucrări au apărut dintr-o înțelegere profundă a pământului ca loc și a structurilor sociale ale vieții rurale, în timp ce altele au încercat să valorizeze criza aparent îndepărtată. Aceste practici artistice au ridicat diferite întrebări despre relația dintre pământ și fermier în contextul unei evoluții care se manifestă inegal în cadrul disparităților și între acestea, cum ar fi sărăcia structurală, inegalitatea de gen, insecuritatea alimentară și a apei, degradarea terenurilor, criza energetică și climatică, structurile de castă și altele.
Consequent Land / Pământul Care A Rămas, este o expresie colectivă a crizei din sectorul agricol din India, abordată de unii artiști contemporani, mulți dintre ei provenind chiar din contextul rural. Această instalație reunește titlurile lucrărilor care abordează de obicei pământul ca temă recurentă. Deși lucrările nu împărtășesc o analiză comună a crizei, mulți comentatori au identificat inegalitatea și corporatizarea ca principalii factori ai crizei.
Mick Wilson, O genealogie speculativă a discuțiilor artistice (predominant anglofone) despre imobiliare
Această prezentare va examina diferitele modalități prin care arta contemporană a devenit un teren pentru comentariu critic, analiză și intervenție în speculațiile privind locuințele și imobiliarele. Prezentarea oferă o schiță introductivă a diferitelor răspunsuril artistice la politicile privind locuințele și dezvoltarea urbană, folosind exemple din Irlanda, Portugalia, Suedia, Marea Britanie și SUA.
***STEALTH.unlimited – Ana Džokić și Marc Neelen, From where we live, the world has drifted away / Din locul în care trăim, lumea s-a îndepărtat
Această discuție se gângăvește dintr-un sfârșit perpetuu al lumii „așa cum o știm noi” – o călătorie în timp care începe cu conceptul de proprietate socială acum eradicat, dar care a existat în anii ‘90, în Belgrad, înaintând către anii 2000 definiți prin eliminarea metodică a carcaselor, apoi o criză financiară globală care nu a mai găsit nimic de executat silit în societatea noastră, astfel articulându-se într-o dezvoltare strălucitoare Belgrade Waterfront Development care, asemenea unei grădini zoologice imobiliare, a aterizat în orașul nostru pentru ca noi să ne uităm la fugitiv. Și iată-ne – acest oraș nu ne-a vrut sau nu a avut nevoie de noi. Și într-o zi, nici orașul tău nu te va dori. Prin urmare, am început să ne rescriem opțiunile. Folosind acțiunea colectivă, adaptarea și perseverența, este posibil să ne fi croit o cale din ruinele prezentului viitor.