Marea Unire si discursul anticomunist

TRANZIT.RO/ IAŞI
AL. LĂPUŞNEANU STREET, NR. 7-9, IAȘI

Istoriografia Marii Uniri abundă în patetisme, lirisme, metafore, elogii, hiperbole și romanticisme din cele mai înălțătoare și poetice. În loc de o analiză rece și sinceră, citim frecvent aluzii la ‘visul milenar’, ‘aspiraţia neamului’, ‘’toată suflarea românească’ și așa mai departe. Chiar și cei mai serioși istorici nu se sfiesc să declare unirea drept un act firesc, singular, unanim acceptat, și așezat într-o teleologie a naționalismului în care apar laolaltă regi antici, voievozi medievali, politicieni burghezi și aristocrați, soldați, țărani, care pesemne visaseră cu toții la asta de-a lungul istoriei.
Propun o reconsiderare a acestei istorii și o invitație la explorarea unor narațiuni concurente despre traiectoria României între 1918 și 1920. În numai doi ani, țara și-a mărit considerabil suprafața și populația, a dobândit teritorii noi, a încheiat tratate de pace, a dus războaie, a invadat și jefuit teritorii, și și-a a negociat dur și cinic poziția. România și-a dobândit dușmani noi precum și o reputație care nu se armonizează deloc cu glorioasa narațiune istorică. Idealismul naționalist s-a confundat deseori cu calculul rece și realist al geopoliticii. Mi se pare nesincer și naiv să subsumăm toate evenimentele din această perioadă frumoasei povești numită ‘Marea Unire’.
Așadar, propun o serie de analize ale istoriei politice a României între 1918 și 1920. Aceasta va include episoade precum ocuparea Budapestei de către armatele române în toamna lui 1919; negocierile dintre Averescu și Rakovski din primăvara lui 1918; rolul anticomunismului în intervențiile armate din Basarabia și Bucovina de pe parcursul lui 1918; problema evreilor în negocierile de la Paris din 1919; problema canalelor Dunării la Paris; reprimarea grevelor și mișcărilor pacifiste și muncitorești în 1918 și 1919.
Sursele acestor analize vor fi în principal studii de istorie și memorialistică, publicate în română și engleză, de autori români și din străinătate. Vor fi folosite metodologii și abordări teoretice împrumutate din științe politice, relații internaționale și sociologie. Analizele se vor concretiza într-o serie de texte, și în două prezentări, una în Iași și una în Chișinău.
Manuel Mireanu, Martie 2019

The Great Romanian Union and the Anticommunist Discourse

TRANZIT.RO/ IAŞI
AL. LĂPUŞNEANU STREET, NO. 7-9, IAȘI

The historiography of the Great Romanian Union of 1918 is filled with various romanticized and poetical elements. Instead of a cool-headed and honest analysis, we often read about the ‘millennial dream’ of unity cherished by the entire Romanian people. Even the most serious historians cannot shy away from stating the union as a natural, unanimously accepted act, one that is teleologically situated in a story of nationalism that brings together kings from antiquity, rulers from the middle ages, aristocrats and bourgeois politicians, soldiers and peasants – all of which have been most likely dreaming about this since the beginning of history.
I propose to reconsider this history and to explore a number of competing narratives on the trajectory of the Romanian state between 1918 and 1920. In these two years alone, the country expanded in size and population, gained new territories, signed peace treaties, waged wars, invaded and pillaged territories, and negotiated its position with cynicism and obstinacy. Romania gained new enemies, as well as a reputation that is out of tune with the glorious past narrative. The nationalist idealism has often overlapped with cold realist geopolitical and strategic calculations. It seems unfair and naïve to subsume all the events of these years to the fairy-tale of the ‘Great Union’.
Therefore, I propose a series of analyses of the Romanian political history between 1918 and 1920. These analyses will include episodes such as the occupation of Budapest by Romanian armies in the fall of 1919; the negotiations between Averescu and Rakovski in spring 1918; the role played by the anti-communist rhetoric in the armed interventions in Bassarabia and Bukowina throughout 1918; the Jewish question in the Paris negotiations in 1919; the problem of the mouths of the Danube in the same negotiations; the repression against workers’ strikes and pacifist protests between 1918 and 1919.
These analyses will be based mostly on academic historical studies and on memoirs, published in Romanian or English, by Romanian or foreign authors. The used methodologies and theoretical approaches will be borrowed from political science, international relations and sociology. All of this will crystallise in a series of texts, as well as in two lectures, one in Iaşi and one in Chişinău.
Manuel Mireanu, March 2019

NARAȚIUNI CONCURENTE

+ MARIUS ALEXANDRU DAN șI ALEXANDRU ȚÎRDEA: NARAȚIUNI CONCURENTE

+ ANDREI TIMOFTE: PERETELE DE CLACIU AL UNUI MIC BURGHEZ

+ VAHIDA RAMUJKIC: DISPUTED HISTORIES

+ MANUEL MIREANU: MAREA UNIRE SI DISCURSUL ANTICOMUNIST

+ FLORIN POENARU: FOTBALUL CA ISTORIE A MEDIILOR

Manuel Mireanu are un doctorat în științe politice de la Central European University Budapest, dupa absolvirea căruia a iesit din sferele academice pentru a se concentra pe cercetare autonoma. Ariile lui de interes sunt în special studiile critice de securitate, precum și criminalizarea categoriilor marginalizate în societate. Pe plan secundar, a cercetat și scris și teme de politică externă și relații internaționale. Momentan lucrează la un volum despre politica externă a României între anii 1918 și 1920.

Manuel Mireanu has a BA in International Relations from the University of Timisoara (Romania) and an MA in International Relations from CEU. His research interests are: critical security studies, European approaches to security, European security and defence practices, European foreign policy, IR theory, political theory and sociology, critical and post-structuralist theories applied to IR.