Museum of Real Estate Development/ Muzeul Dezvoltarii Imobiliare
EXHIBITION: 3rd of August 2024 – 31st of October 2024
OPENING: 3rd of August 2024, 8.00 p.m. with a public event starting at 4.00 p.m. @tranzit.ro/ Iasi
tranzit.ro/ Iasi
Sf. Atanasie nr. 25, Iași
Škart(SRB/SI), Andreas Fogarasi (AT), Preeti Kathuria (IND/AT), Sarah Muscalu (RO), Mona Vătămanu & Florin Tudor (RO), s.a.b.a (Silvia Amancei & Bogdan Armanu) (RO), Vladimir Us & Oberliht Association (MD), REDURB Research Group (Enikő Vincze, Sorin Gog, Ioana Florea, George Zamfir, Mișa Dumitriu, Marina Mironica, Livia Pancu, Manuel Aalbers) (RO/BE)
Followed on 4th of August by performative inputs by Cezar Lăzărescu, Cătălin Gheorghe and Cristina Moraru, Andrei Pripasu, Livia Pancu & Florin Bobu and Andrei Gavril.
During the last few decades, the city became a nexus of social struggles and an important point of reference for artists, architects, social scientists, urbanists and activists and this expressed in movements such as the Right to the City that emphasized the need for inclusivity, accessibility, and democracy in urban spaces. The neoliberal turn, that determined a profound transformation of our societies and promoted capital-intensive models of development as compared to the previous, extractivist or labor-intensive ones, also opened various spaces of contestation in which all these social, cultural and political practices were broadly situated.
The history of the Iasi contemporary
During the last few decades, the city became a nexus of social struggles and an important point of reference for artists, architects, social scientists, urbanists and activists and this expressed in movements such as the Right to the City that emphasized the need for inclusivity, accessibility, and democracy in urban spaces. The neoliberal turn, that determined a profound transformation of our societies and promoted capital-intensive models of development as compared to the previous, extractivist or labor-intensive ones, also opened various spaces of contestation in which all these social, cultural and political practices were broadly situated.
The history of the Iasi contemporary art scene itself is connected to these historical transformations of which the proliferation of the biennial culture and its in-depth analysis of the urban spaces is a clear symptom. In the late 90s and the 2000s, the Periferic Biennial focused on the city of Iasi and reflected the political efforts around the expansion of the European Union. Under the banner of decentralization, cities became much more relevant than ever before, while important changes occurred also at the level of the nation states. Thus, in many of the cultural productions of this entire period we have the city as a very important level of analysis and critical scrutiny.
The exhibition Museum Of Real Estate Development attempts to join the discussion regarding the financialization of the economy, whereby financial markets dictate what happens on the markets and exploit the created objects through their financial value (beyond their use or social value), reflects on how financialization affects the ”real economy” in processes such as deindustrialization, privatization, etc and interrogates the interconnection of these processes.
The exhibition takes its cue from Redurb Research Group’s analysis on how our cities change through the real estate development carried out by developers, investors, banks; how real estate development connects multiple geographies of the world through real estate and financial capital flows; why it is a source of capital accumulation but also a beneficiary of many people’s indebtedness; how real estate development was born on former industrial lands and other urban areas, exploiting not only physical urban spaces but also people’s needs for a home, a place where to work, a location for shopping and entertainment; how urban planning is subordinated to the interests of this development, becoming a tool for gentrification or segregation of different kinds; how real estate development captures public spaces and redefines, in function of its interests, the “right to the city”.
Trying to connect to the materiality of these processes, the exhibition gathers artistic, activist or academic positions which problematize the social transformations of the last decades in Central and Eastern Europe and beyond. While doing so, it also questions the role of artists and other public intellectuals in shaping these processes.
Andreas Fogarasi’s video work Europa (2016) “shows the tourism-logos of the countries of Europe, in a steady succession, arranged alphabetically and reduced to black and white (with no gray scales). Together the logos can be (mis-)taken as indicators of the diverse landscapes and identities that shape Europe and the work playfully follows this mistake and looks at the gaps and fault lines that emerge from it. Some logos rely on simple typography, others show abstracted bits of landscape; some quote local folkloristic design, others use universal modernist shapes. Many use free-drawn elements, brushstrokes, hearts. In their quest for uniqueness, ultimately, they appear all the same”. OK (Travertine) (2023) Travertine cladding (Unirii Square, Iasi, Romania)/ travertine sample, and Work / Life 2022/24 Linoleum floor (office building at Franz Josefs Kai 51, Vienna, architect Josef Becvar, 1970, demolished 2019) are part of Andreas Fogarasi’s Nine Buildings, Stripped, a long-term project that “documents the changing architectural surfaces of the city by collecting actual fragments of buildings, both demolished and newly built. The results are “material packages”, wall-mounted sculptures composed of original parts of buildings that no longer exist and samples or parts of the structures that replaced them (facade elements, floorboards, tiles, glass panels, doors, bricks, color samples, etc.).”
Škart Group’s series of drawing Tenants Traumas (2024) takes as a starting point the “experiences, or traumas of being a tenant in the big city” for people and small art institutions alike. ”I left my hometown at the age of 19, going to study in Belgrade, Yugoslavia. In the next 30 years, I changed around 17 different apartments as a subtenant. Sometimes, while waiting to find another place to stay, I was a guest at friends’ flats for a couple of weeks.” (Đorđe Balmazović, 2024).
Filmed during an artistic residency in Singapore, Mona Vătamanu and Florin Tudor videos deal with the quasi absence of the workers from our current collective worldview. The end of the working day (2015) documents the returning journey from work of a group of young men working in the area of HarbourFront to their sleeping places nearby to Changi airport in Singapore. A rigorous visual representation of the marxist theory of alienation, When I work I miss them, when I sleep also I miss them (2015) “captures fragments of reality for just as long as light is being provided by the welding process.”
Persepolis (1999 – 2006 and 2024) overviews the deep skyline of the city of Bucharest composed of few overlapping architectural layers. The continuous ideological transition reflects the interplay between these layers and it is melted into the technological regime change, be that in the construction of buildings or in the medium of photography itself.
s.a.b.a (Silvia Amancei & Bogdan Armanu)’ Video Monuments (2018) focus on a generation of workers that fueled the socialist political project in Central and Eastern Europe. Following the path of social and economic survival strategies before and after 1989, the videos also point towards stories about smuggling and entrepreneurial attempts that cast a prototype of capitalist persona starting with the late 70’s throughout the transition years of the 90’s.”
Vladimir Us & Oberliht Association installation Chișinău Civic Center – beyond the red lines (2024) give an overview of more of a decade of activities (artistic interventions, architecture workshops, community events, etc) organized by Oberliht Association around Zaikin Park, a piece of green area located in the historic part of the city of Chisinau that was caught between the red lines of Cantemir Boulevard, a piece of infrastructure that was planned during socialist period but never actually materialized. The General Urbanistic Plan of Chisinau acts both as a protector of this small park but also as a continuous threat to its very existence.
Preeti Kathuria, Consequent Land (2024) installation ( cotton fabric, paint, ink, cotton rope, clamps) dimensions variable, “is a collective expression of the crisis in the agriculture sector in India that has been addressed by some contemporary artists, many of whom come from the rural context themselves. This installation brings together the titles of artworks that typically address land as a recurrent theme.”
Sarah Muscalu’s work, 4th SHIFT (2023) “represents an investigative, documentary, experimental and performative approach, that consists in a visual collage whose main subject is built around the possibilities of working with the archive. This video installation project proposes the exercise of witnessing the city as an archive, while it is questioning the current condition of urban transformations and collective memory related to the site of the former Textile Factory in Iași.”
The exhibition extends through a series of performative events, on the 4th of August 2024, happening in various on-site locations in the city of Iași initiated by artists, curators and cultural workers such as Cezar Lăzărescu, Cătălin Gheorghe and Cristina Moraru, Andrei Pripasu, Delia Bulgaru, Livia Pancu & Florin Bobu and Andrei Gavril.
To visit the exhibition, please write an email at livia.pancu@tranzit.org
Curated by Florin Bobu & Livia Pancu
Exhibition design by Nicu Oniciuc
Museum of Real Estate Development/ Muzeul Dezvoltarii Imobiliare
EXPOZIȚIE: 3 august 2024 – 31 octombrie 2024
Vernisaj: 3 august 2024, ora 20:00
tranzit.ro/ Iasi
Sf. Atanasie nr. 25, Iași
Škart(SRB/SI), Andreas Fogarasi (AT), Preeti Kathuria (IND/AT), Sarah Muscalu (RO), Mona Vătămanu & Florin Tudor (RO), s.a.b.a (Silvia Amancei & Bogdan Armanu) (RO), Vladimir Us & Oberliht Association (MD), REDURB Research Group (Enikő Vincze, Sorin Gog, Ioana Florea, George Zamfir, Mișa Dumitriu, Marina Mironica, Livia Pancu, Manuel Aalbers) (RO/BE)
Urmată de evenimente performative cu Cezar Lăzărescu, Cătălin Gheorghe and Cristina Moraru, Andrei Pripasu, Livia Pancu & Florin Bobu and Andrei Gavril.
În ultimele decenii, orașul a devenit o legătură de lupte sociale și un important punct de referință pentru artiști, arhitecți, sociologi, urbaniști și activiști. Acest lucru s-a exprimat prin intermediul unor mișcări precum Right to the City (Dreptul la oraș) care a subliniat necesitatea exclusivității, accesibilității și a democrației în spațiile urbane. Turnura neoliberală, comparată cu transformarea în ansamblu a societăților noastre și promovarea modelelor de dezvoltare cu capital intensiv în comparație cu cele extractiviste sau intensive în ceea ce privește munca a deschis un spațiu de contestație în care toate aceste practici sociale, culturale și politice pot fi situate.
Istoria scenei de artă contemporană ieşeană este legată de aceste transformări În ultimele decenii, orașul a devenit o legătură de lupte sociale și un important punct de referință pentru artiști, arhitecți, sociologi, urbaniști și activiști. Acest lucru s-a exprimat prin intermediul unor mișcări precum Right to the City (Dreptul la oraș) care a subliniat necesitatea exclusivității, accesibilității și a democrației în spațiile urbane. Turnura neoliberală, comparată cu transformarea în ansamblu a societăților noastre și promovarea modelelor de dezvoltare cu capital intensiv în comparație cu cele extractiviste sau intensive în ceea ce privește munca a deschis un spațiu de contestație în care toate aceste practici sociale, culturale și politice pot fi situate.
Istoria scenei de artă contemporană ieşeană este legată de aceste transformări istorice a căror proliferare a culturii bienalelor şi analiza, în profunzime, a spaţiilor urbane devine un simptom clar. La sfârșitul anilor 90 și anii 2000, Bienala Periferic s-a concentrat asupra orașului Iași și a reflectat eforturile politice de aderare la Uniunea Europeană. Sub steagul descentralizării, orașele au devenit mult mai relevante decât înainte, în timp ce schimbări importante s-au produs și la nivelul statelor naționale, astfel încât în multe dintre producțiile culturale din toată această perioadă avem orașul ca un nivel foarte important de analiză și examinare critică.
Expoziția The Museum Of Real Estate Development / Muzeul Dezvoltării Imobiliare încearcă să se alăture discuției privind financiarizarea economiei, prin care piețele financiare dictează ce se întâmplă în piețe și exploatează obiectele create prin valoarea lor financiară (dincolo de utilizarea sau valoarea lor socială), reflectă asupra modului în care financiarizarea afectează „economia reală” în procese precum dezindustrializarea, privatizarea etc. și interoghează modul în care orașele noastre se schimbă ca urmare a acestor procese.
Expoziția își ia punctul de plecare din analiza Grupului de cercetare REDURB asupra modului în care orașele noastre se schimbă prin dezvoltarea imobiliară realizată de dezvoltatori, investitori, bănci; modul în care dezvoltarea imobiliară conectează mai multe zone geografice ale lumii prin fluxuri imobiliare și de capital financiar; de ce este o sursă de acumulare de capital dar și un beneficiar al îndatorării multor oameni; cum s-a născut dezvoltarea imobiliară pe fostele terenuri industriale și alte zone urbane, exploatând nu doar spațiile urbane fizice, ci și nevoile oamenilor de a avea o locuință, un loc de muncă, o locație pentru cumpărături și divertisment; modul în care urbanismul este subordonat intereselor acestei dezvoltări, devenind un instrument de gentrificare sau segregare de diferite feluri; modul în care dezvoltarea imobiliară captează spațiile publice și redefinește, în funcție de interesele sale, „dreptul la oraș”.
Încercând să se conecteze la materialitatea acestor procese, expoziția adună poziții artistice, activiste sau academice care problematizează transformările sociale din ultimele decenii în Europa Centrală și de Est și nu numai. În timp ce face acest lucru, pune sub semnul întrebării rolul artiștilor și al altor intelectuali publici în modelarea acestor procese.
Lucrarea video a lui Andreas Fogarasi Europa (2016) „prezintă siglele turistice ale țărilor Europene, într-o succesiune constantă, ordonate alfabetic și reduse la alb-negru (fără griuri). Împreună, siglele pot fi înțelese (în mod greșit) ca indicatori ai diverselor peisaje și identități care modelează Europa, lucrarea urmărind în mod jucăuș această greșeală precum și golurile și defectele care apar din aceasta. Unele logo-uri se bazează pe o tipografie simplă, altele arată fragmente abstracte de peisaj; unele citează elemente de design folcloristic local, altele folosesc forme moderniste, universale. Multe folosesc pensulație sau elemente desenate liber, inimi. În căutarea lor pentru unicitate, în cele din urmă, ele apar toate la fel”. OK (Travertine) (2023) Placă de travertin (Unirii Square, Iasi, Romania)/ specimen de travertin, și Work / Life 2022/24 Linoleum floor (office building at Franz Josefs Kai 51, Vienna, architect Josef Becvar, 1970, demolished 2019) fac parte din proiectul pe termen lung a lui Andreas Fogarasi, Nine Buildings, Stripped care “documentează suprafețele arhitecturale în schimbare ale orașului prin colectarea de fragmente reale de clădiri, atât demolate, cât și nou construite. Rezultatele sunt „pachete de materiale”, sculpturi montate pe perete compuse din părți originale ale clădirilor care nu mai există și mostre sau părți din structurile care le-au înlocuit (elemente de fațadă, parchet, gresie, panouri de sticlă, uși, cărămizi, mostre de culoare, etc.”
Seria de desene a grupului Škart, Tenants Traumas (2024) are ca punct de plecare „experiențele sau traumele de a fi chiriaș într-un oraș mare”. ”Am plecat de acasă la 19 ani pentru a studia în Belgrad, Iugoslavia. În cei 30 de ani care au urmat, am schimbat în jur de 17 apartamente ca subchiriaș. Uneori, până găseam o nouă locuință, eram găzduit câteva săptămâni de câte un prieten. Iată câteva din experiențele sau traumele unui chiriaș într-un oraș mare.” (Đorđe Balmazović, 2024)
Filmate în timpul unei rezidențe artistice în Singapore, lucrările video ale Monei Vătamanu și Florin Tudor abordează cvasi-absența lucrătorilor din actuala noastră viziune colectivă. The end of the working day (2015) documentează drumul de întoarcere de la muncă al unui grup de tineri care lucrează în zona HarbourFront și dorm undeva lângă aeroportul Changi din Singapore. O reprezentare vizuală extraordinară a teoriei marxiste a alienării, When I work I miss them, when I sleep also I miss them (2015) surprinde fragmente de realitate perceptibile doar atât timp cât sunt puse în lumină în timpul lucrărilor de sudură. Mișcările și acțiunile repetitive ale muncitorilor devin vizibile doar pentru câteva fracțiuni de secundă, pentru a se pierde apoi în întuneric, din nou și din nou.” Persepolis (1999 – 2006 și 2024) surprinde panorama adâncă a orașului București, compusă din câteva straturi arhitecturale suprapuse. Tranziția ideologică continuă reflectă interacțiunea dintre aceste straturi și se îmbină cu schimbarea regimului tehnologic, fie că este vorba despre construcția clădirilor sau despre mediul fotografiei în sine.
s.a.b.a (Silvia Amancei & Bogdan Armanu) „Video Monuments” (2018) se concentrează pe o generație de lucrători care a alimentat proiectul politic socialist în Europa Centrală și de Est și care s-a simțit trădată atât de lipsurile economice din anii ‘80, cât și de tranziția către capitalism din anii ‘90 și 2000. Urmărind traseul strategiilor de supraviețuire socială și economică înainte și după 1989, lucrările video spun și povești despre contrabandă și încercări antreprenoriale care conturează un prototip al personajului capitalist începând cu sfârșitul anilor ‘70 și pe parcursul tranziției din anii ‘90.”
Instalația lui Vladimir Us & Oberliht Association, „Chisinau Civic Center – beyond the red lines” (2024), oferă o privire de ansamblu asupra a peste un deceniu de activități (intervenții artistice, ateliere de arhitectură, evenimente comunitare etc) organizate de Oberliht Association în jurul Parcului Zaikin, o zonă verde situată în partea istorică a orașului Chișinău care a fost prinsă sub Bulevardul Cantemir, un proiect de infrastructură planificat în perioada socialistă care nu s-a materializat niciodată. Planul Urbanistic General al Chișinăului acționează deopotrivă ca protector al acestui mic parc și ca amenințare continuă la adresa existenței sale.
Preeti Kathuria, Consequent Land (Pământul care a rămas) (2024) instalație (pânză de bumbac, vopsea, cerneală, frânghie de bumbac, cleme), dimensiuni variabile, este o expresie colectivă a crizei din sectorul agricol din India, abordată de unii artiști contemporani, mulți dintre ei provenind chiar din contextul rural. Această instalație reunește titlurile lucrărilor care abordează de obicei pământul ca temă recurentă.
Lucrarea artistei Sarah Muscalu, „4th SHIFT” (2023) reprezintă o abordare investigativă, documentară, experimentală și performativă, care constă într-un colaj vizual al cărui subiect principal este construit în jurul posibilităților de a lucra cu arhiva. Proiectul de instalație video propune exercițiul de a fi martor al orașului devenit arhivă, în timp ce pune sub semnul întrebării condiția actuală a transformărilor urbane și a memoriei colective legate de situl fostei Fabrici de Textile din Iași.
Expoziția se extinde printr-o serie de evenimente performative, pe 4 august 2024, desfășurate în diverse locuri din orașul Iași, inițiate de artiști, curatori și lucrători culturali precum: Cezar Lăzărescu, Cătălin Gheorghe and Cristina Moraru, Andrei Pripasu, Delia Bulgaru, Livia Pancu & Florin Bobu and Andrei Gavril.
Curated by Florin Bobu & Livia Pancu
Design expoziție: Nicu Oniciuc
MUZEUL DEZVOLTĂRII IMOBILIARE
+ SCREENING
+ EXHIBITION
+ ASSEMBLY
+ PROPAGANDA TOURS
The main partner of tranzit.ro is the ERSTE Foundation.
Museum of Real Estate Development is organized by tranzit.ro/ Iasi and 1+1 (Iași) in partnership of Oberliht Association (Chisinau), Fundația Desire (Cluj-Napoca), Asociația Quantic (București) and National University of Arts George Enescu (Iași). This is a cultural project co-financed by the Administration of the National Cultural Fund. (AFCN). This project does not necessarily represent the position of The Administration of the National Cultural Fund. AFCN is not responsible for the content of the project or how project results can be used. These are entirely the responsibility of the beneficiary of the funding.
Partenerul principal al tranzit.ro este Fundația ERSTE.
Museum of Real Estate Development este organizat de tranzit.ro/Iasi și 1+1, în parteneriat cu Asociația Oberliht (Chișinău), Fundația Desire (Cluj-Napoca), Asociația Quantic (București) și Universitatea Națională de Arte ”George Enescu”, Iași. Acesta este un proiect cultural cofinanțat de Administrația Fondului Cultural Național. (AFCN). Acest proiect nu reprezintă neapărat poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă pentru conținutul proiectului sau pentru modul în care rezultatele proiectului pot fi utilizate. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.