Ivana Smiljanić
Ivana SMILJANIĆ, IN LINE (IN HOME-MAKING AND ART), serie de fotografii după instalații, 2008 - on going; performance in situ (making of #29), approx. 30', 2017
9 iulie 2017: ora 20:00 - Performance live, approx. 30', 2017
În seria de fotografii In Line (In Homemaking and Art) /In linie (în artă și în gospodărie) care documentează procesul ce are loc în cadrul gospodăriilor, artista explorează politica muncii domestice din gospodărie prin procesul creativ al aranjării și construcției coerente, în concordanță cu canoanele artelor plastice, a felului în care “arată” hainele atârnate la uscat. Deși invizibil în fotografii, corpul artistei este prezent prin intermediul rezultatelor muncii sale. Este un corp educat, echipat cu aptitudini căpătate în timpul studiilor artistice. Prin urmare, fotografiile documentează un proces complet de atârnare a hainelor bazat pe legile artelor plastice, având în vedere valorile și tranzițiile tonale. De asemenea, acestea reprezintă și “o investigație a unei forme radicale de creativitate care contestă valorile hegemonice ale producției și patriarhatului” [1] Artista însăși se implică în dimensiunea culturală și estetică a gospodăriei pe care oamenii de multe ori au anulat-o sau au devalorizat-o. [2] Făcând acest lucru, anulează propria înfrângere în logica patriarhală și manifestă maturitate și independență față de aceasta. Prin recreerea trivialităților existenței, ea descoperă esențialul unui potențial creativ feminin în cadrul ordinii masculine a lucrurilor.
Așa cum spunea Kirsty Bell [3], munca creativă într-o gospodărie este o prismă prin care cineva poate observa un progres mai larg al artei în relație cu spațiul privat. Dar, spre deosebire de Bell care subliniază schimbul bidirecțional între o gospodărie și un spațiu expozițional, aici avem și o critică activă dar indirectă a condițiilor din lumea locală (din Serbia) a artei. (Maja Ćirić)
[1]Expansions of Homecraft, catalogul expoziției, Konsthall C, Stockholm, Sweden May 2016
[2]Caring: Cleaning and Cooking: The Double Character of Domestic Work, – un interviu cu Silvia Federici, Clair the Ear, Konsthall C, 2017
[3]Kirsty Bell, An Artist’s house-from workplace to artwork, Sternberg Press, 2013.
In the series of photographs In Line (In Homemaking and Art) that documents the process going on within households, the artist is exploring the politics of domestic work and the household through the creative processes of arranging, on the meaningful construction of the “looks” of clothes hanged to dry in accordance with the canons of fine arts. Although invisible in photographs, artist’s body is present through the result of her work. And it’s an educated body, equipped with skills acquired during the education in arts. Therefore, the photographs document a completed process of hanging clothes based on the laws of fine arts, taking care of tonal values and transitions. But, they are also “an investigation into a radical form of creativity that challenges hegemonic values of patriarchy and production”.[1] The artist engaged herself in the cultural and aesthetic dimension of the household which people often dismissed and devalued.[2] By doing so she resolves self-defeat in the patriarchal order and manifests maturity and independence from it. It is by recreating the trivia of existence that she realizes the essentials of a female creative potential within the male order of things.
According to Kirsty Bell[3], creative work in a household is a prism through which one can observe a broader progress of art in relation to the private space. But, unlike Bell, who emphasizes the bidirectional flow between a household and an exhibiting space, here we also have an active, but indirect critique of the conditions in the local (Serbian) art world. (Maja Ćirić)
[1]Expansions of Homecraft, catalogue of the exhibition, Konsthall C, Stockholm, Sweden May 2016
[2]Caring: Cleaning and Cooking: The Double Character of Domestic Work, – An interview with Silvia Federici, Clair the Ear, Konsthall C, 2017
[3] Kirsty Bell, An Artist’s house-from workplace to artwork, Sternberg Press, 2013.
Ivana Smiljanić este o artistă vizuală născută și crescută la Belgrad. A terminat studiile de licență la Facultatea de arte din Belgrad in 2005 și Masterul in 2009. Că bursier al KulturKontact Viena și SSA, Salzburg a participat la clasa video a artistei Ellen Canton (în 2000) și clasa de video-performance a Ulrikei Rosenbach (în 2002) la Internationale Sommerakademie für Bildende Kunst Salzburg. A terminat programul Women’s studies la Center for Women’s Studies din Belgrade.
Câștigătoare a premiului “Dimitrije Bašičević Mangelos” (Young Visual Artists Awards network din Serbia) a fost în rezidență la ISCP, New York în 2009. A fost de asemenea reprezentanta Serbiei la Henkel Art Award în 2011. Lista expozițiilor și a performance-urilor sale include: “Art Matters, but Art Is Not Enough”, Center for Contemporary Art Celje, Slovenia (2016), 15th Performance Art Festival, Osijek, Croatia, “Sensing Realities”, Gallery B-312, Montreal, Canada (2015), “INVISIBLE”, Center for Contemporary Art of Montenegro, Podgorica (2014), “7 Ways to Overcome the Closed Circuit”, Künstlerhaus Bremen, Germany (2013), “The Curious Case of Ifs and Whens”, Museum of Contemporary Art Vojvodina, Novi Sad, Serbia, “I DANCE DANCE DANCE”, National Museum Gallery, Vranje, Serbia, (2011), “Local Line 3”, Musée d’Art Moderne, Saint-Etienne, France, “255 804 km2″, City Art Museum Gallery, Ljubljana (2010), A Dense Dance” with András Cséfalvay, ISCP Gallery, New York (2009), 49th October Salon “Artist-Citizen”, Museum “25th of May”, Belgrade (2008), “Best Regards from the Blind Spot. Feminine Representations in Video from Serbia and Montenegro (1976 – 2007)”, Centro Cultural Montehermoso, Vitoria, Spain (2007), ART SESSIONS, ViennAfair@KUNSTHALLE wien project space karlsplatz, Vienna (2006).
Ivana colaborează cu Autonomous Women’s Center, Belgrade și a contribuit la numeroase programe discursive, de multe ori referitoare la violența împotriva femeilor. A fost colaborator al Festivalului BeFem responsabilă de programul de arte vizuale (în 2012/13/14). Lucrările sale sunt parte a colecțiilor Telenor Art Collection și October Salon Collection a Centrului Cultural din Belgrad. În prezent trăiește în București și în Belgrad.
Ivana Smiljanić is a visual and performance artist born and raised in Belgrade. She graduated in 2005 and obtained her Magister Degree in 2009 at the Faculty of Fine Arts in Belgrade. As a grant-holder of KulturKontakt, Vienna and SSA, Salzburg, she attended video class of Ellen Cantor (in 2000) and video/performance class of Ulrike Rosenbach (in 2002) at the Internationale Sommerakademie für Bildende Kunst Salzburg. She completed the Women’s Studies program at the Center for Women’s Studies in Belgrade.
As a winner of the “Dimitrije Bašičević Mangelos” Award (Young Visual Artists Awards network in Serbia), she got an artist residency in the ISCP, New York in 2009. She was also Serbian representative for the Henkel Art Award in 2011.
The list of exhibitions and performances include: “Art Matters, but Art Is Not Enough”, Center for Contemporary Art Celje, Slovenia (2016), 15th Performance Art Festival, Osijek, Croatia, “Sensing Realities”, Gallery B-312, Montreal, Canada (2015), “INVISIBLE”, Center for Contemporary Art of Montenegro, Podgorica (2014), “7 Ways to Overcome the Closed Circuit”, Künstlerhaus Bremen, Germany (2013), “The Curious Case of Ifs and Whens”, Museum of Contemporary Art Vojvodina, Novi Sad, Serbia, “I DANCE DANCE DANCE”, National Museum Gallery, Vranje, Serbia, (2011), “Local Line 3”, Musée d’Art Moderne, Saint-Etienne, France, “255 804 km2″, City Art Museum Gallery, Ljubljana (2010), A Dense Dance” with András Cséfalvay, ISCP Gallery, New York (2009), 49th October Salon “Artist-Citizen”, Museum “25th of May”, Belgrade (2008), “Best Regards from the Blind Spot. Feminine Representations in Video from Serbia and Montenegro (1976 – 2007)”, Centro Cultural Montehermoso, Vitoria, Spain (2007), ART SESSIONS, ViennAfair@KUNSTHALLE wien project space karlsplatz, Vienna (2006).
Ivana is a collaborator of the Autonomous Women’s Center, Belgrade and has contributed to numerous discursive programs, often related to violence against women. She was also a BeFem Festival collaborator, responsible for a visual art program (in 2012/13/14).
Her works are part of the Telenor Art Collection and the October Salon Collection of the Cultural Center of Belgrade. She currently lives in Bucharest and Belgrade.