Property/Proprietate, expoziție de grup cu Mona Vătămanu & Florin Tudor, Ștefan Rusu, Andrei Nacu

TRANZIT.RO/ IAŞI
AL. LĂPUŞNEANU STREET, NO. 7-9, IAȘI

Mona Vatamanu & Florin Tudor, Land distribution, installation, 2010-2014

La începutul anilor nouăzeci am fost martorii felului în care, după eşecul ideii proprietăţii comune în estul socialist, pământul cooperativelor a fost înapoiat proprietarilor originali. Acest lucru a fost realizat în numele restaurării drepturilor legale ale proprietarilor de la care reforma a confiscat pământul, în anii cincizeci. Atunci, reformiştii acelor timpuri, încercau la rândul lor o redistribuire a pământului şi a da o şansa celor săraci prin transformarea unei întregi societăţi şi fortându-i să înveţe despre împărţirea la comun a lucrurilor. Acum, aici, în estul postsocialist, în ultimii ani, am fost martori din nou procesului de redistribuţie în care de această dată băncile şi alte corporaţii private speculează şi iau pământul de la mulţi oameni prin folosirea creditelor şi împrumuturilor. Pământul şi distribuirea pământului înseamnă valută, reformă sau sărăcie, depinzând de condiţiile geografice, istorice sau socio-politice.  Acum câţiva ani, în Venezuela, pământul a fost redistribuit oamenilor mai săraci astfel încât să le ofere o şansă de a-şi începe propriile mici ferme, auto-suficiente. Oamenii foloseau banda casetelor analog VHS pentru a îngrădi pământul şi a crea unităţi mai mici, întâmplătoare, pentru a găzdui familiile. Foloseau un produs depăşit al societăţii noastre consumeriste pentru a delimita spaţiul într-o modalitate arhaică pentru a pune în scenă o nouă situaţie.

In the beginning of the nineties we witnessed how after the failure of the idea of common property in the socialist East the cooperatives land was given back to the original owners. It was done in the name of restoring the legal rights of the owners from whom in the 50es the reform confiscated the land. Back then the reformists of those times were also trying to do a redistribution of the land and give a chance to the poor people by transforming a whole society and forcing them to learn about sharing things in common. Now here, in the postsocialist East, in the recent years we witness again a processus of redistribution in which this time the banks and other private corporations are speculating and taking the land from a lot of people by using loans and credits. Land and land distribution means currency, reform or poverty, depending on geographical, historical or socio-political conditions. Some years ago in Venezuela the land was redistributed to poorer people in order to give them a chance to start their own small self sufficient farms. They were using analog VHS tape to fence the land and to create smaller random units meant to host families. They made use of an obsolete product of our consumerist society in an archaic way to delineate space in order to stage a new situation.

Ştefan Rusu, Apartamentul din Bld. Victoria Socialismului, intervenţie în spaţiul public, 2018

„Recent m-am plimbat de-a lungul Bld.Unirii, unde chiar locuiesc într-un apartament. L-am obţinut de la statul român pe la începutul anilor ’90, atunci când mă stabilisem la Bucureşti şi obţinusem cetăţenia română. Înainte de a veni în România, am locuit la Leningrad (Sankt Petersburg) unde am studiat sculptură monumentală. Fusesem deja student la Academia de Arte I.E.Repin când am privit la ştiri (programul VREMEA) imagini cu Bld. Victoriei Socialismului (astăzi Bld. Unirii) în constructive, preluate de la TVR şi transmise la pachet cu desfăşurarea evenimentelor bulversante din Decembrie 1989. Nu puteam să-mi imaginez că, la distanţă de câţiva ani, voi locui pe acel bulevard.

Faptul că apartamentul este situat pe un bulevard conceput și construit în perioada socialistă a însemnat un interes permanent pentru investigarea semnificațiilor simbolice, a standardelor de locuit și a relației dintre blocurile de locuit și Casa Poporului. Raportul dintre planul apartamentului (garsonierei) și a Casei Poporului (1:1) este un punct de pornire pentru participarea mea în cadrul seminarului și expoziției cu titlul “Proprietatea”. Elementul esențial îl constituie relația dintre spațiu privat al apartamentului și cel public, al Casei Poporului, sensul cărora poate fi modificat prin suprapunerea planurilor. Spaţiul Casei Poporului, în care se află Parlamentul României, este astăzi restricționat din motive de securitate și limitat pentru public, în timp ce spațiul unui apartament poate deveni public și deschis pentru toată lumea.

Intervenția în spațiul tranzit.ro din Iași este o investigare a raportului dintre spațiul public și spațiul privat, astfel, suprapunerea planului apartamentului peste spațiul tranzit produce o tensiune între cele doua tipuri de proprietate.“ (Ştefan Rusu, aprilie 2018)

Stefan Rusu, The Apartment from the Victory of Socialism Boulevard, intervention in the public space, 2018

“I recently walked along Bld. Unirii, where I really live in an apartment. I obtained it from the Romanian state at the beginning of the 90s, when I settled in Bucharest and obtained Romanian citizenship. Before I came to Romania, I lived in Leningrad (St. Petersburg) where I studied monumental sculpture. I had already been a student at the I.E. Repin Academy of Arts when I watched at the news (the VREMEA program) images of the Victory of Socialism boulevard (today Bld. Unirii) in construction, taken from TVR and transmitted as part of the disconcerting events from December 1989. I could not imagine that, within a few years, I would live on that boulevard.

The fact that the apartment is located on a boulevard conceived and built during the socialist era meant a permanent interest in the investigation of the symbolic meanings, the living standards and the relationship between residential blocks and the House of the People. The relationship between the plan of the apartment (single room) and the House of People (1: 1) is a starting point for my participation in the seminar and exhibition titled “Property”. The essential element is the relationship between the private space of the apartment and the public space of the House of People, the meaning of which can be changed by overlapping the plans. The space of the House of People, where the Romanian Parliament is located, is today restricted for security reasons and limited to the public, while the space of an apartment can become public and open to everyone.

The intervention in tranzit.ro space in Iasi is an investigation of the relationship between the public space and the private space, thus overlapping the apartment’s plan over the tranzit space produces tension between the two types of property. “(Ştefan Rusu, April 2018)

Andrei NACU, În aproape fiecare cadru | 2016

carte de artist | 13.8 x 21.9 cm; 544 pagini

Ediție limitată – 10 exemplare numerotate și semnate;
Copertă cartonată învelită în foaie de cort din dotarea Armatei Române în anii 80;

Cele 270 de imagini includ toate stop-cadrele din singurele 10 secunde înregistrate cu momentul propriu-zis al execuției lui Nicolae și a Elenei Ceaușescu, din 25 decembrie 1989. (sursă: Arhiva Televiziunii Române, Colecția “Revoluţia Română în Direct”)

Andrei NACU, In almost every frame | 2016

artist book | 13.8 x 21.9 cm; 544 pages

Limited edition of 10 numbered and signed copies;
Hard cover wrapped in tent sheet used by the Romanian Army in the 80’s;

The 270 images include all the frames from the sole 10 seconds recorded with the actual moment of the execution of Nicolae and Elena Ceausescu, on the 25th of December 1989. (source: Romanian Television Archives, “The Live Romanian Revolution” Collection)

Mona Vatamanu & Florin Tudor, născuți 1968/1974, lucrează împreună din 2000.
Expoziții solo: stones, too, feel, Neue Galerie, Innsbruck, 2017; Prapadenia pamantului, Salonul de proiecte, Bucharest, 2016; Flying Utopia, tranzit.sk, Bratislava, 2015; Le monde et la dette, D+T Project, Brussels, 2015; I do not know the real story which happens there, Argos Centre for Arts and Media, Brussels, 2014; 46°19′41″N 23°12′44″E Geamana, Andreas Huber Gallery, Vienna, 2014; All that is Solid Melts into air, Extracity Kunsthal, Antwerp, 2013; I dreamt the work of another artist, Kunsthalle Lissabon, 2013; Powerlessness a Situation. Revolutie, Frankfurter Kunstverein, 2013; The order of things, daadgalerie, Berlin, 2012; Geometric Analogies, D+T Project, Brussels, 2012; Land Distribution, Lombard – Freid Projects, New York, 2011; All Power to the Imagination!, Secession, Grafischess Kabinett, Vienna, 2009; Mona Vatamanu & Florin Tudor, Surplus Value, BAK, basis voor actuele kunst, Utrecht, 2009; August, Andreiana Mihail Gallery, Bucuresti, 2008; Living Units, Project Room, Ludwig Museum, Budapest, 2003. Expoziții de grup: My sweet little lamb (Everything we see could also be otherwise), HDLU, Zagreb, 2017; Still (the) Barbarians, EVA Biennial, Limerick, 2016; Sensitive Zones, Does the map make the world? 49 Nord 6 Est – Frac Lorraine, Metz, 2016; All Men Become Sisters, Muzeum Sztuki ms2, Lodz, 2015; Ortstermin mit Leoni Wirth, Kunsthaus Dresden, 2015; What is to come has already arrived, MUSAC, Museo de Arte Contemporaneo de Castilla y Leon, 2015; A Luxury We Cannot Afford, Para Site, Hong Kong, 2015; Social Factory, 10th Shanghai Biennale, Power Station of Art, Shanghai, 2014; A History, Centre Pompidou, Paris, 2014; Something in Space Escapes Our Attempts at Surveying, Württembergischer Kunstverein Stuttgart, 2014; How to disappear completely, Kunstpavillon, Innsbruck, 2014; Report on the Construction of a Spaceship Module, New Museum, New York, 2014; Atlas of Modernity, The 20th and 21st Century Art Collection, ms2 Muzeum Sztuki, Lodz, 2014; Sights and Sounds, Global Film and Video, The Jewish Museum, New York, 2014; Meeting Points 7, Ten Thousand Wiles and a Hundred Thousand Tricks, M hka, Antwerp, 2013; Videonale.14, Kunstmuseum Bonn, 2013; Général Bordure, Centre d’art contemporain de Quimper, le Quartier, Quimper, 2013; eva International Biennial of Visual Art – After the Future, Limerick City, 2012; Untimely Stories, ms Muzeum Sztuki, Lodz, 2012; Untitled, 12th Istanbul Biennial, 2011; Call the Witness, Roma Pavilion Collateral Event, 54th Venice Biennale, Venice, 2011; Shockworkers of the Mobile Image, 1st Ural Industrial Biennial, Ekaterinburg, 2010;
 Related Spaces, Ernst Museum, Budapest, 2010; Flying Down to Earth, 49 Nord 6 Est FRAC Lorraine, Metz, 2010; Over the Counter, Mucsarnok Kunsthalle, Budapest, 2010; Blind Spots, Akademie der bildenden Künste Wien, Vienna, 2009; 5th Berlin Biennial, When Things Cast No Shadow, KW Institute for Contemporary Art, Berlin, 2008;
 6. Gyumri Biennial, Transformation of History or Parallel Histories, Gyumri, 2008; Art as Gift, Periferic Biennial 8, Iasi; Like an Attali Report, but different: On fiction and political imagination, Kadist Art Foundation, Paris, 2008; 52nd Venice Biennial, Romanian Pavilion, Low-Budget Monuments, Venice, 2007; Terrorvision, Exit Art Gallery, New York, 2004.

Mona Vatamanu & Florin Tudor, născuți 1968/1974, lucrează împreună din 2000.
Expoziții solo: stones, too, feel, Neue Galerie, Innsbruck, 2017; Prapadenia pamantului, Salonul de proiecte, Bucharest, 2016; Flying Utopia, tranzit.sk, Bratislava, 2015; Le monde et la dette, D+T Project, Brussels, 2015; I do not know the real story which happens there, Argos Centre for Arts and Media, Brussels, 2014; 46°19′41″N 23°12′44″E Geamana, Andreas Huber Gallery, Vienna, 2014; All that is Solid Melts into air, Extracity Kunsthal, Antwerp, 2013; I dreamt the work of another artist, Kunsthalle Lissabon, 2013; Powerlessness a Situation. Revolutie, Frankfurter Kunstverein, 2013; The order of things, daadgalerie, Berlin, 2012; Geometric Analogies, D+T Project, Brussels, 2012; Land Distribution, Lombard – Freid Projects, New York, 2011; All Power to the Imagination!, Secession, Grafischess Kabinett, Vienna, 2009; Mona Vatamanu & Florin Tudor, Surplus Value, BAK, basis voor actuele kunst, Utrecht, 2009; August, Andreiana Mihail Gallery, Bucuresti, 2008; Living Units, Project Room, Ludwig Museum, Budapest, 2003. Expoziții de grup: My sweet little lamb (Everything we see could also be otherwise), HDLU, Zagreb, 2017; Still (the) Barbarians, EVA Biennial, Limerick, 2016; Sensitive Zones, Does the map make the world? 49 Nord 6 Est – Frac Lorraine, Metz, 2016; All Men Become Sisters, Muzeum Sztuki ms2, Lodz, 2015; Ortstermin mit Leoni Wirth, Kunsthaus Dresden, 2015; What is to come has already arrived, MUSAC, Museo de Arte Contemporaneo de Castilla y Leon, 2015; A Luxury We Cannot Afford, Para Site, Hong Kong, 2015; Social Factory, 10th Shanghai Biennale, Power Station of Art, Shanghai, 2014; A History, Centre Pompidou, Paris, 2014; Something in Space Escapes Our Attempts at Surveying, Württembergischer Kunstverein Stuttgart, 2014; How to disappear completely, Kunstpavillon, Innsbruck, 2014; Report on the Construction of a Spaceship Module, New Museum, New York, 2014; Atlas of Modernity, The 20th and 21st Century Art Collection, ms2 Muzeum Sztuki, Lodz, 2014; Sights and Sounds, Global Film and Video, The Jewish Museum, New York, 2014; Meeting Points 7, Ten Thousand Wiles and a Hundred Thousand Tricks, M hka, Antwerp, 2013; Videonale.14, Kunstmuseum Bonn, 2013; Général Bordure, Centre d’art contemporain de Quimper, le Quartier, Quimper, 2013; eva International Biennial of Visual Art – After the Future, Limerick City, 2012; Untimely Stories, ms Muzeum Sztuki, Lodz, 2012; Untitled, 12th Istanbul Biennial, 2011; Call the Witness, Roma Pavilion Collateral Event, 54th Venice Biennale, Venice, 2011; Shockworkers of the Mobile Image, 1st Ural Industrial Biennial, Ekaterinburg, 2010;
 Related Spaces, Ernst Museum, Budapest, 2010; Flying Down to Earth, 49 Nord 6 Est FRAC Lorraine, Metz, 2010; Over the Counter, Mucsarnok Kunsthalle, Budapest, 2010; Blind Spots, Akademie der bildenden Künste Wien, Vienna, 2009; 5th Berlin Biennial, When Things Cast No Shadow, KW Institute for Contemporary Art, Berlin, 2008;
 6. Gyumri Biennial, Transformation of History or Parallel Histories, Gyumri, 2008; Art as Gift, Periferic Biennial 8, Iasi; Like an Attali Report, but different: On fiction and political imagination, Kadist Art Foundation, Paris, 2008; 52nd Venice Biennial, Romanian Pavilion, Low-Budget Monuments, Venice, 2007; Terrorvision, Exit Art Gallery, New York, 2004.

Stefan Rusu (1964, Kâietu, Moldova) este artist vizual şi curator, actualmente stabilit la Bishkek, Kyrgyzstan. Agenda sa artistică și curatorială este strâns legată de procesele și schimbările survenite în societățile post-socialiste după 1989. Între anii 2005-06 a urmat Programul Curatorial în cadrul Institutului de Artă Contemporană Stichting DE APPEL din Amsterdam, unde a co-produs proiectul “Mercury in Retrograde”.

În 2010 a făcut o resedință artistică la Centre International d’Accueil et d’Echanges des Récollets, Paris unde a realizat proiectul – “Drifting Identity Station”, în cursul aceluiaș an urmează o resedință în SUA în cadrul programului ARTSLINK unde face o o cercetare și un schimb de experiență în cadrul programul curatorial de la California College of the Arts din San Francisco.

Transformări urbane și schimbările fundamentale survenite în sfera publică au stat la baza demersului curatorial – CHIȘINĂU – Arta, Cercetare in Sfera Publică (2010) – o platformă trans-disciplinară de investigare a discursurilor instituționale și politice dominante care au modelat peisajul urban al orașului în decursul istoriei recente.

Printre proiectele sale se număra “Apartamentul Deschis” – o replică la scara reală a unui apartament de tip socialist realizat la Chișinău (2009) în colaborare cu Asociatia Oberliht  și “Block-89” (2010) în cadrul proiectului KNOT din Warsovia. Ulterior a produs “Balconul Flotant” (2011) – o intervenție în cartierul residential Husby din Stokholm, care a abordat problema segregarii populației migrante, gentrificarea cartierului, laolaltă cu chestiunea privatizării “fâșiei verzi” din preajma cartierului ce urmează a fi radiată din țesutul urban.

Participarile sale recentе includ: “ART PROSPECT: URBAN OLUM – RETHINK, REDO, REVIVE” Festival de Art in Spatiu Public, cartierul Bayil, Baku, Azerbaijan, Festivalul de arta video VIDEO VORTEX XI:Video in Flux, Kochi-Muzeris, Kerala, India, Atelier si Simposion “PLAY/PAUSE, FF/REWIND-Shared Practices & Archaeologies of Media”, İ.D. Bilkent University din Ankara, si Festival pentru Arta si Cultura Digitala – FACE VALUE/Transmediale, 2018, Berlin.

Ştefan RUSU (b. 1964 in Kâietu, Moldova) is a visual artist, curator, editor, and filmmaker, currently based in Bishkek, Kyrgyzstan. His artistic/curatorial agenda is geared towards the processes of transformation and changes in post-socialist societies after 1989. In 2005-2006 he attended the Curatorial Training Program at De Appel art center from Amsterdam where he co-curated Mercury in Retrograde. In the course of the same year (2010) he was in residence at Centre International d’Accueil et d’Echanges des Récollets, Paris where he realised a curatorial research project – Drifting Identity Station. The same year he was awarded a CEC Artslink Fellowship and completed the residence at the Graduate Program in Curatorial Practice of the California College of the Arts, San Francisco.

Urban transformations and the changes occurred in the public sphere where the subjects of his other curatorial endeavour – CHIȘINĂU – Art, Research in the Public Sphere (2010) – a cross-disciplinary platform that investigated the dominant institutional and political discourses that have shaped the society and the urban landscape of town in the course of its recent history.

Beginning with 2009 he developed a number of interventions in the public space, among which is Flat Space – a functional replica of socialist apartment commissioned by Oberliht Young Artists Association from Chisinau and Block 89(2010) – a site-specific intervention realised in the frame of KNOT Project in Ursinov district from Warsaw.  Following this path he designed Floating Balcony (2011) – an intervention in Husby district from Stockholm that deals with the segregation of the migrant population, gentrification of the Husby housing area and a threat of privatising “green line” and its following erasure from the urban fabric.

 

His recent participations includes: “ART PROSPECT: URBAN OLUM – RETHINK, REDO, REVIVE” Public Art Festival, Bayil district, Baku, Azerbajan, Festival: VIDEO VORTEX XI:Video in Flux, Kochi-Muzeris, Kerala, India, Workshop & Symposium “PLAY/PAUSE, FF/REWIND-Shared Practices & Archaeologies of Media” at İ.D. Bilkent University from Ankara and Festival for Digital Art and Culture, FACE VALUE/Transmediale, 2018, Berlin.

Andrei Nacu (n. 1984) trăiește și lucrează în Londra. În practica sa artistică folosește fotografia documentară, albumul de familie și arhiva fotografică pentru a crea proiecte ce analizează intersecția dintre memoria personală și istoria socială. Lucrările sale recente includ video, instalație și performance, concentrându-se pe politica reprezentării și arheologie media. În prezent lucrează la Royal Anthropological Institute în Londra. A studiat fotografia la University of Wales, Newport, U.K. și la Universitatea Națională de Arte George Enescu, Iași.

Andrei Nacu (b. 1984) is a visual artist based in London. In his creative practice he is using documentary photography, the family album and the photographic archive to create stories which analyze the junction between personal memory and social history. His most recent work includes video, installation and performance and focuses on the politics of representation and media archaeology. Currently he is working at the Royal Anthropological Institute, London. In 2013 he graduated with an MA in Documentary Photography from the University of Wales, Newport and previously studied photography and Video at the George Enescu University of Arts Iași, Romania.