Cristina David, De ce să ne lăsăm unghiile şi părul să crească? , animaţie, color, sunet, durata: 3 min. 31 sec., 2004
Cristina David, Un fel de ficţiune, video, color, sunet, durata: 4 min. 45 sec., 2004
Cristina David, Zina, video, color, sunet, durata: 2 min. 9 sec., 2004
Cristina David, Fără titlu, video, color, sunet, durata: 2 min. 48 sec., 2004

“În 2004, când am absolvit secția Foto-video & procesare computerizată a imaginii a Universității Naționale de Artă din București, fiecare student trebuia să pregătească câte o lucrare sau o serie de lucrări de artă pentru expoziția de licență, ele fiind apoi evaluate pe rând de către o comisie formată din profesori ai instituției. Aceste 4 videouri au fost contribuția mea la aceasta expoziție.

Deși în total durata întregii serii este de aproximativ 13 minute, am avut surpriza ca după primele 30 de secunde din primul film (Un fel de fictiune) unul dintre evaluatori să părăsească galeria spunând că el nu e in stare să urmăreasca așa ceva, că e obosit de “hărmalaia” din film, pentru că are vecini la fel, cu care e în conflict de mulți ani. Dar că “de la mine ai 10, că știu că ești fată talentată”.

Am înscris apoi filmele la mai multe festivaluri iar Un fel de fictiune, a fost singurul care a avut succes, a fost selectat în aproape toate. Nu am putut merge la niciunul dintre festivaluri, trimiteam doar DVD. În primavara lui 2006 am primit un premiu consistent din partea Uniunii artiștilor norvegieni datorită acestui film. O curatoare care fusese în comisia de jurizare a acestui premiu mi-a scris să-mi ceara filmul pentru un eveniment de proiecții video, program paralel la Momentum – Bienala nordică de artă contemporană. Privind retrospective, (am recitit conversația de pe mail de curând), această curatoare a avut de la bun început o atitudine arogantă și nepoliticoasă fața de mine. Printre altele, mi-a cerut să mai scurtez filmul sau să îi schimb finalul, pentru că îl considera prea zgomotos. Am refuzat și a trebuit să se conformeze, a păstrat forma originală a filmului. Deși am întrebat-o de câteva ori care este tema programului organizat de ea, a evitat întotdeauna răspunsul. N-am primit nici un onorariu, nici un mail cu vreo prezentare a evenimentului. După ce am trimis DVD-ul cu filmul, n-am mai primit răspunsuri la mailuri.

Într-o zi însă a prezentat la Academia de artă din Bergen unde eram studentă programul organizat de ea, unde era inclus și filmul meu. Așa am aflat că programul se numea Regarding others (Privind pe alții) și împreună cu Un fel de ficțiune erau doar filme în care erau arătați oameni în cele mai precare poziții din societate sau oameni cu dizabilități fizice sau psihice, toți în ipostaze deloc favorabile demnității lor. În acel moment m-am înfuriat, m-am speriat și am confruntat-o pe curatoare, care și-a păstrat aceiași atitudine arogantă. Nu întelegea de ce nu îi sunt recunoscătoare că mi-a proiectat o lucrare.

De atunci mi-am dat seama că e foarte important contextul în care o lucrare este arătată. De asemenea, am înțeles cât de mare este responsabilitatea mea față de imaginea oamenilor pe care aleg să îi includ în lucrările mele.

Din acel moment am hotărât să nu mai arat niciunul dintre cele 4 filme în public. Le-am mai arătat de câteva ori de pe ecranul calculatorului meu câtorva oameni, întotdeauna explicând contextul în care au fost produse, sau mai degrabă motivul care m-a făcut să îi filmez pe prietenii mei. După dușul cu apă rece al momentului Regarding Others, am început să-mi fac mea culpa, gândindu-mă că involuntar am exploatat cu egoism imaginile celor care apar în cele 4 filme.” (Cristina David, 2018)

Cristina DAVID, Gustavus Adolphus Magnus, video/miniDV, color, sunet, durata: 1’ 28’’, 2011, subtitrări engleză

“Câteodată am puseuri de grandomanie, iar atunci am îndrăzneala să mă compar cu conducători măreți ai istoriei. Iar în acele momente de egocentrism și contemplare a măreției mele, îmi dau seama că nu sunt cu nimic mai prejos decât aceștia. Acest video face parte dintr-o serie de lucrări (începută în 2003) care are ca punct de plecare un singur detaliu din aspectul meu fizic.”

Cristina DAVID, The Real Reason of the Migration of People in Europe to West (Adevăratul motiv al migrării oamenilor în Europa spre vest), video/miniDV, color, sunet, durata: 1’ 57’’, 2006, V.O. engleză

“De ce ar trebui să repet într-un video ceva ce știm deja de la știri? Am preferat să adaug realității o nouă dimensiune, una mai puțin  redundantă. Dintr-o încercare idealistă de a modela evidentul în ceva mai optimist, am definit această nouă dimensiune ca fiind cea mai importantă (adevăratul motiv).”

Cristina DAVID, artist vizual, locuiesc și lucrez cel mai des în București. Am urmat cursurile Facultății de matematică timp de doi ani, apoi am absolvit Facultatea de arte vizuale din cadrul Universității naționale de artă din București. În 2007 am absolvit programul de masterat al Academiei de artă din Bergen, Norvegia. Lucrările mele au fost arătate în diferite spații de expunere și în cadrul anumitor evenimente de artă contemporană, precum: Muzeul național de artă contemporană (București), Video Art Biennial (Tel- Aviv), Shedhalle (Zurich), Kunsthalle Leipzig, Montehermoso Art Space (Vitoria- Spania), Futura Gallery (Praga), Manifesta8- Contemporary Art Biennial (Spania), The Performance Art Institute (PAI) (San Francisco), Kiasma, Museum of Contemporary Art of Finland (Helsinki), Rotor gallery (Graz), tranzit.org/ Iasi, Motorhalle (Dreseden), Alberto Torri gallery (Milano), galeria Ivan (București) și altele. Am colaborat cu diferiți curatori, printre care: Michal Novotny, Jaro Varga, Livia Pancu, Hedwig Saxenhuber/ Georg Schollhammer, Verena Gamper, Alina Serban, Franciska Zolyom , Bojana Pejic, Patrycja Rylko, Vit Havranek.

Skip to toolbar