ANDREAS FOGARASI
VASARELY GO HOME, 2011
PROIECȚIE DE FILM
20 OCTOMBRIE 2017, ORA 19:00
STR. AL. LĂPUŞNEANU NR. 7-9, IAŞI

Proiectul investighează un eveniment dublu ce a avut loc sâmbătă, 18 octombrie 1969 la Budapesta. Cu vernisajul la acea dată, renumitul artist internațional Victor Vasarely a avut o retrospectivă extinsă la Műcsarnok / Kunsthalle Budapesta. Aceasta era cea mai mare expoziția a sa până în acel moment și prima expoziție de artă abstractă de asemenea amploare din Ungaria. Intr-o perioaă de lentă “normalizare” politică, politica culturală restabilea în mod activ contactele cu artiștii ce trăiau în străinătate. Reprezentînd un “import” de artă internațională, expoziția îl și revendica pe Vasarely ca maghiar astfel încât ar fi putut fi considerată și un “export” cultural. În timp ce avandarda maghiară a timpului (ce consta în artă abstractă) era cel mult tolerată, expoziția lui Vasarely a reprezentat un eveniment public imens atrăgând aproape 90.000 de vizitatori. Expoziția a fost întâmpinată cu așteptări mari dar și cu critică din partea scenei de artă locale.

Al doilea eveniment ce a avut loc în acea seară în timpul vernisajului expoziției la Mücsarnok a fost protestul de o persoană a artistului János Major, care avea un mic semn în buzunar pe care scria “vasarely go home” (Vasarely du-te acasă) pe care-l arăta doar la prieteni și la cunoscuți când nimeni altcineva nu se uita.

Video-ul “Vasarely Go Home” este alcătuit din interviuri cu artiști și alți participanți pe scena culturală activi la acea vreme în Budapesta. Ei vorbesc despe importanța expoziției și lucrărilor lui Victor Vasarely pentru practicile lor artistice și pentru scena de art maghiară precum și despre János Major și acțiunea sa. O parte dintre ei au fost martorii acelei seri și vorbesc și în termeni mai generali despre acest import/export a unei foste practici de avandgardă si despre relevanța și fundalul politic din 1969.

Video-ul este disponibil online:
vasarelygohome.gfzk.de (engleză/germană)
vasarelygohome.museoreinasofia.es (engleză/spaniolă)

ANDREAS FOGARASI
VASARELY GO HOME, 2011
FILM SCREENING
20 OF OCTOBER 2017, 19:00
STR. AL. LĂPUŞNEANU NR. 7-9, IAŞI

The project investigates a double event that took place in Budapest on Saturday, October 18, 1969. Opening that day, Victor Vasarely, the internationally renowned artist of Hungarian origin, had a large retrospective exhibition at Műcsarnok / Kunsthalle Budapest. This was his largest exhibition to date and the first exhibition of abstract art of its size in Hungary. In a time of slow political “normalization,” cultural policy was actively reestablishing contact with artists living abroad. While the show was an “import” of international art, it was also a reclaiming of Vasarely as Hungarian, so that it could also be seen as a cultural “export.” While the Hungarian avant-garde art (comprising abstract art) of that time was at best tolerated, Vasarely’s exhibition was an immense public event attracting almost 90,000 visitors. The show met with high expectations as well as criticism from the local artistic scene.

The second event taking place that evening during the exhibition opening at Mücsarnok was a one-person protest by artist János Major, who had a small sign in his pocket reading “Vasarely go home,” which he showed only to friends and acquaintances when no one else was watching.

The video “Vasarely Go Home” consists of interviews with artists and other participants the cultural scene active at that time in Budapest. They talk about the importance of the exhibition and work of Victor Vasarely for their practice and the Hungarian art scene as well as about János Major and his action. Some of them witnessed that very evening, and they also talk in more general terms about this import / export of a former avant-garde practice and its political background and relevance in 1969.

The video is available online:
vasarelygohome.gfzk.de (english/german)
vasarelygohome.museoreinasofia.es (english/spanish)

Andreas Fogarasi (născut 1977 la Viena) folosește metode de expunere ce amintesc de minimalism și de arta conceptuală pentru a explora chestiuni legate de spațiu și reprezentare. Având o practică între documentar și sculptural el analizează critic esteticizarea și economizarea spațiului urban precum și rolul arhitecturii și a cîmpului cultural în societatea contemporană. Încorporând video, sculptură și instalație în panouri discursive cu un conținut larg, Fogarasi confruntă privitorul cu linii de avarie în istoriografie, imagistică și identități culturale.

Între altele, a avut expoziții personale la Georg Kargl Fine Arts, Vienna; Galéria Mesta Bratislava (2017); Proyectos Monclova, Mexico City; LAMOA, Los Angeles (2016); Tranzit.ro, Iași (2015); Galeria Vermelho, Sao Paulo; GfZK – Museum of Contemporary Art, Leipzig; Museum Haus Konstruktiv, Zürich (2014); Trafó Gallery, Budapest; Prefix Institute of Contemporary Art, Toronto (2012); Museo Reina Sofia, Madrid; CAAC – Centro Andaluz de Arte Contemporaneo, Sevilla (2011); Ludwig Forum, Aachen (2010); MAK, Vienna; Ernst Museum, Budapest; Lombard Freid-Projects, New York; Grazer Kunstverein, Graz (2008) și la Pavilionul Ungariei la a 52-a ediție a Bienalei de la Venezia (2007), unde i-a fost acordat Leul de Aur pentru cea mai buna participare națională.

Lucrările sale sunt incluse în numeroase expoziții de grup în instituții precum Museo Tamaya, Mexico City; Mücsarnok, Budapest; New Museum, New York; Kunstverein Düsseldorf; MAK Center, Los Angeles; European Kunsthalle, Cologne; Museum of Contemporary Art, Zagreb; CAC, Vilnius; Frankfurter Kunstverein, Frankfurt; Palais de Toyko, Paris;

Andreas Fogarasi (born 1977 in Vienna) uses forms of display that are reminiscent of minimalism and conceptual art to explore questions of space and representation. Between a documentary and a sculptural practice he critically analyses the aesthetisation and economisation of urban space and the role of architecture and the cultural field in contemporary society. Incorporating video, sculpture and installation in wide-sweeping discursive webs, Fogarasi confronts the viewer with fault lines in historiography, imagineering, and cultural identities.

He has had solo exhibitions among others at Georg Kargl Fine Arts, Vienna; Galéria Mesta Bratislava (2017); Proyectos Monclova, Mexico City; LAMOA, Los Angeles (2016); Tranzit, Iași (2015); Galeria Vermelho, Sao Paulo; GfZK – Museum of Contemporary Art, Leipzig; Museum Haus Konstruktiv, Zürich (2014); Trafó Gallery, Budapest; Prefix Institute of Contemporary Art, Toronto (2012); Museo Reina Sofia, Madrid; CAAC – Centro Andaluz de Arte Contemporaneo, Sevilla (2011); Ludwig Forum, Aachen (2010); MAK, Vienna; Ernst Museum, Budapest; Lombard Freid-Projects, New York; Grazer Kunstverein, Graz (2008) and at the Hungarian Pavilion at the 52. Biennale di Venezia (2007), where he was awarded the Golden Lion Prize for best national participation.

His work was included in numerous group shows in institutions like the Museo Tamaya, Mexico City; Mücsarnok, Budapest; New Museum, New York; Kunstverein Düsseldorf; MAK Center, Los Angeles; European Kunsthalle, Cologne; Museum of Contemporary Art, Zagreb; CAC, Vilnius; Frankfurter Kunstverein, Frankfurt; Palais de Toyko, Paris;